Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Hagai 2:19 - Biblia în versuri 2014

19 Spuneți-Mi dar, mai era oare – Cumva – sămânță în grânare? Din rodul viei, negreșit, Nimic nu ați mai dobândit. N-a mai legat rod nici smochinul, Nici rodiu-apoi, și nici măslinul. De-acuma, parte veți avea De binecuvântarea Mea.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

19 mai este sămânță în hambar? Până acum nici via, nici smochinul, nici rodiul și nici măslinul n-au dat rod. Dar din ziua aceasta vă voi binecuvânta“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

19 Mai există cereale în hambare? Nici via, nici smochinul, nici rodiul și nici măslinul nu au mai produs deloc fructe… Dar începând de azi, vă voi binecuvânta.»!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

19 Mai este sămânță în hambar? Nici via, nici smochinul, nici rodiul și nici copacul de măslin nu au adus [roade]: dar din ziua aceasta vă voi binecuvânta”.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

19 Mai era sămânță în grânare? Nici via, nici smochinul, nici rodiul, nici măslinul n-au mai adus nimic. Dar, din ziua aceasta, Îmi voi da binecuvântarea Mea.’”

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

19 Mai este sămânță în grânar? Da, vița și smochinul și rodiul și măslinul n‐au dat rod; din ziua aceasta vă voi binecuvânta.

Onani mutuwo Koperani




Hagai 2:19
19 Mawu Ofanana  

Isac ogoru-a pregătit Și-a strâns recoltă, însutit. Domnul l-a binecuvântat,


Pentru căratul rodului Cules de pe aria ta, Pe el oare-l vei aștepta?


Este ca roua cea pe care Numai Hermonul o mai are, Ca roua care – bunăoară – Iată că din Sion pogoară, Căci doar acolo, Dumnezeu Dă binecuvântări mereu Și slobozește apa vie, A vieții, pentru veșnicie.


Ferice e de omul care, Încredere În Domnul, are! Ferice de al Tău popor, O, Doamne al oștirilor!


Ei vor veni, cu bucurie Și chiote de veselie, Pe muntele Sionului. Vor alerga pe culmea lui, La bunătățile pe care Domnul le dă, la fiecare: La grâu, la untdelemn, la oi, La mustul dulce și la boi. Ale lor suflete se-arată Ca și grădina cea udată. Nimic nu o să le lipsească Și astfel n-au să mai tânjească.


Căci cu grăsime, de îndat’, Are să fie săturat Și sufletul preoților. Îl satur pe al Meu popor, Cu bunătățile pe care Cel ce îi este Domn le are.”


Și viile s-au prăpădit. Smochinii, toți, s-au veștejit. Rodiul, finicu-n câmp aflat, Mărul și pomii s-au uscat… Urmă de bucurie nu-i, Azi, la copiii omului!


De nu se-ntoarce înapoi Și de nu Se căiește-apoi? Sau cine știe, de cumva, Nu lasă-n urma Lui, ceva? Poate o binecuvântare, Ori niște daruri de mâncare Sau poate că și o măsură Din jertfa pentru băutură, Pentru Cel care, tot mereu, Vă este Domn și Dumnezeu.


Am chemat seceta în țară. Ea, peste munți, se-ntinde iară, Acoperind – la al Meu semn – Roade, grâu, must și untdelemn, Precum și lucrul mâinilor Făcut de-ntregul vost’ popor.”


Aduceți dar, ce se cuvine: Să așezați în visterie Partea ce Îmi revine Mie, Adică acea zeciuială, Pentru a fi – fără-ndoială – Hrană, în Casa Mea. Apoi, Mă puneți la-ncercare voi, Să vadă-ntregul vost’ popor, Cum Eu, al cerului zăvor, Am să-l deschid și-astfel, din zări, Noian de binecuvântări Are să se reverse iară, Și peste voi și peste țară.


Voi, mai întâi, să căutați Împărăția Domnului Și cu neprihănirea Lui, Căci astfel, aste lucruri – toate – În plus, apoi, vă vor fi date.


Tu trebuie ca să îi dai Fratelui tău, ceea ce ai. Când îl ajuți pe frate’ tău, Să nu cumva să-ți pară rău, Căci binecuvântat, mereu, De către Domnul Dumnezeu, Vei fi, în tot ce-ai să lucrezi, Dacă-n ăst fel, tu procedezi.


Lovit vei fi tu, cu lingoare Și cu căldură arzătoare, Cu friguri și cu obrinteală, Cu secetă; fără-ndoială, Rugină-n grâu ți se va pune Și-apoi în urma ei, tăciune. Acestea te vor urmări, Până, din lume, vei pieri.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa