Hagai 2:12 - Biblia în versuri 2014

¹² „Dacă în poala hainei sale, Găsit-a cineva, cu cale, A pune-o parte anumită Din carnea ce a fost sfințită, Și dacă întâmpla-se-va Ca al său strai, apoi, cumva – Întâmplător sau înadins – De-o pâine se va fi atins, De untdelemn, vin, ori mâncare, Sau de bucate fierte, oare, Aceste lucruri amintite, Nu au să fie-apoi sfințite?” Hagai atuncea a făcut Așa precum i s-a cerut. Pe preoți, ei i-a întrebat, Iar ei, „Nu!”, ziseră de-ndat’.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² dacă un om duce în poala hainei sale carne sfințită și atinge cu poala hainei sale pâine, bucate fierte, vin, ulei sau orice alt fel de mâncare, vor fi acestea sfințite?»“. Preoții au răspuns: „Nu!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² «Să presupunem că cineva a avut carne sfințită pe care a transportat-o acoperită în haina lui. Apoi el atinge cu acea haină pâine, mâncare fiartă, vin, ulei sau o anume mâncare. Vor fi oare aceste lucruri sfințite prin atingerea de acea haină?»” Răspunsul preoților a fost „Nu”.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² ‹Dacă cineva duce carne sfințită în poala hainei lui și atinge cu poala sa pâine, hrană, vin, untdelemn și orice este de mâncare, le sfințește?› »”. Preoții au răspuns și au zis: „Nu”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² «Dacă poartă cineva în poala hainei sale carne sfințită și atinge cu haina lui pâine, bucate fierte, vin, untdelemn sau o mâncare oarecare, lucrurile acestea vor fi sfințite?»’” Preoții au răspuns: „Nu!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Dacă poartă cineva în poala hainei sale carne sfântă și se va atinge cu poala sa de pâine, sau bucate, sau vin, sau untdelemn, sau orice fel de hrană, oare se va sfinți hrana? Și preoții au răspuns și au zis: Nu.

Hagai 2:12 Mawu Ofanana

Exodul 29:37

În șapte zile așadar, Faci ispășiri pentru altar Și îl sfințești, necontenit, Ca el să fie prea sfințit. Sfințit va fi atuncea dar, Cel ce se-atinge de altar.”

Qohelet 10:1

Muștele care-au nimerit În untdelemn și au murit, Desigur că au să-l acrească; La fel are să dovedească – Oricâtă-nțelepciune fie – Numai puțină nebunie.

Езекиел 44:19

Atunci când au să iasă iară, În curtea cea de dinafară, Ca să se ducă la popor, Vor lepăda hainele lor – Cu care îmbrăcați ei sânt La slujbă în Locașul sfânt – Și în odăile pe care Sfântul Locaș al Meu le are, Au să le-așeze. Vor putea Ca alte straie să își ia, Mai înainte să pășească Afară, ca să nu sfințească Întreg poporul adunat, Cu straiele ce le-au purtat.

Levitic 6:27

„Al întâlnirii”. Orișicine Este acela care vine Și-atinge carnea, negreșit Că, prin aceasta, e sfințit. Atunci când întâmpla-se-va – Din sângele jertfei – cumva, Stropi să ajungă pe veșmânt, Spălat să fie-ntr-un loc sfânt;

Levitic 6:29

Carnea din jertfa ce-a fost dată, În urmă, trebuie mâncată, De toți cei care preoți sânt, Căci ea, un lucru e, prea sfânt.

Levitic 7:6

Carnea, din jertfa ce-a fost dată, Va trebui, apoi, mâncată, De toți cei care preoți sânt, Căci ea, un lucru e, prea sfânt. Atunci când vor mânca din ea, Într-un loc sfânt, voiesc să stea.

Matei 23:19

Nebuni și orbi! Nu știți voi care, Din cele două, e mai mare? Altarul, sfințind acel dar, Sau darul de pe-acel altar?

Deuteronom 33:10

Pe Iacov, ei l-au învățat Poruncile cari, Tu le-ai dat. Legile toate-apoi – la fel – L-au învățat, pe Israel. Tămâie, ei Îți pun, în dar, Și-arderi de tot, pe-al Tău altar.