10 Când douăzeci și patru zile S-au scurs din ale vremii file, Din luna care se vădea A noua-n an că apărea – La doi ani de când la domnie Dariu ajunse ca să fie – Cuvântul Domnului S-a dus Și prin Hagai astfel a spus:
În vremea-n care împlinea Dariu, doi ani, de când domnea, În ziua-ntâi din luna care A șasea e la numărare, Veni Cuvântul Domnului Pân’ la Hagai, prorocul Lui. Cuvântul Cel venit de sus A trebuit, de Hagai, spus, Celui chemat Zorobabel, Cari îi e fiu lui Șaltiel Și-apoi lui Iosua, cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are Și care-atuncea – negreșit – Drept mare preot s-a vădit. Zorobabel e dregător Al neamului Iudeilor. Iată dar, ceea ce a spus Cuvântul Cel venit de sus:
Când douăzeci și patru zile S-au scurs din ale vremii file Din luna care se vădea A șasea-n an că apărea, La doi ani de când la domnie, Dariu ajunse ca să fie.
Atenți dar, voi să vă uitați Și bine seamă să luați La ceea ce s-a petrecut De când lucrarea a-nceput – De când a fost întemeiat Templul – până s-a arătat Luna aceasta, luna care A noua e la numărare Și douăzeci și patru zile Trecut-au din ale ei file. Uitați-vă de la-nceput Și pân’ acum, ce s-a făcut.
Luna a opta se făcea Și-al doilea an se dovedea De când ajunse, la domnie, Dariu ca așezat să fie, Când – din înaltul cerului – Veni Cuvântul Domnului, La Zaharia, la cel care, Pe Berechia, tată-l are Și-apoi pe Ido, căci proroc Al Domnului, în acel loc, Se dovedise a fi el. Cuvântul zise-n acest fel: