Hagai 1:9 - Biblia în versuri 2014

⁹ „Iată, la mult v-ați așteptat, Însă puțin ați căpătat. Eu am suflat ce ați adus Acasă și-astfel, tot s-a dus. De ce?” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Din pricină că dărâmată – Acum – Îmi este Casa, iată, În timp ce-aleargă fiecare, Doar după casa ce o are.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁹ „V-ați așteptat la mult, dar iată că ați adunat puțin, iar când ați adus recolta acasă, am spulberat-o. De ce?“, zice Domnul Oștirilor. „Deoarece Casa Mea zace în ruine, în timp ce fiecare dintre voi aleargă pentru casa lui!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁹ Deși v-ați așteptat la mai multe lucruri, ați avut puține; iar când le-ați adus acasă, eu le-am făcut să dispară!» Iahve, Cel care este Omnipotent, întreabă: «Știți de ce s-a întâmplat așa? Pentru că în timp ce fiecare dintre voi este preocupat de casa lui, casa Mea stă dărâmată…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁹ „Ați așteptat mult, și, iată, puțin; l-ați adus la casă, iar eu l-am suflat. De ce? – oracolul Domnului Sabaót. Întrucât casa mea este pustiită, iar voi alergați fiecare pentru casa lui.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁹ „Vă așteptați la mult, și iată că ați avut puțin; l-ați adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce?”, zice Domnul oștirilor. „Din pricina Casei Mele, care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui.

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁹ Vă așteptați la mult și iată a fost puțin; și când ați adus acasă, eu l‐am suflat. Pentru ce? zice Domnul oștirilor. Din pricina casei mele care este pustiită și fiecare din voi aleargă pentru casa sa.

Hagai 1:9 Mawu Ofanana

2 Samuel 21:1

Pe vremea-n care a domnit David, o foamete-a venit. Trei ani, aceasta a ținut. David, atunci când a văzut Lucrul acesta, L-a-ntrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Din pricina lui Saul vine Foametea asta, peste tine, Căci sângeros s-a arătat. Saul și-ai lui nu au cruțat – Așa după cum bine știți – Poporul de Gabaoniți. Acum dar, din pricina lor, E foamete, peste popor.”

2 Samuel 22:16

Prin ceea ce El a făcut, Străfundul mării s-a văzut, Iar temeliile menite Să țină lumea, dezvelite Au fost, de cearta Domnului Și de suflarea nării Lui.

2 Regi 19:7

Un duh, în el, cari – mai apoi – Are să-l facă să pornească Spre țara lui. O să primească, O veste și are să piară De sabie, în a lui țară.”

Iov 10:2

De-aceea-I spun lui Dumnezeu: „Nu-Ți osândi robul, mereu! Arată-mi ce n-am făcut bine, Încât acum Te cerți cu mine!

Proverbe 11:24

Cel ce cu mână largă-mparte, De bogăție are parte; Dar cel ce economisește Prea mult, degrabă sărăcește.

Proverbe 27:20

Cum locuința morților Și-adâncul înfiorător Nu pot să fie săturate, Asemenea sunt însetate Privirile oamenilor, Căci nesătui sunt ochii lor.

Qohelet 1:8

În necurmată frământare Sunt lucrurile. Ochiul meu, Chiar dacă le-ar privi mereu, Nu se mai satură privind Și nici urechea auzind.

Isaia 40:7

Iată că iarba se usucă, Iar floarea ei este pe ducă Și cade-ndată, la pământ, Când trece al Domnului vânt.” E drept, este acest popor, Precum iarba câmpiilor:

Isaia 5:10

Dacă o vie va avea Zece pogoane, o să dea Numai un bat. Să se mai știe Că doar o efă o să vie, Dintr-un omer ce-i semănat În câmpul ce a fost arat.

Ieremia 12:13

„Pe câmpuri, grâu au semănat, Dar numai spini au secerat. S-au ostenit – neîndoios – Dar n-au avut nici un folos.” „Mare rușine să vă fie, De ce-ați cules, după mânie – După mânia Domnului!”

Езекиел 21:31

În contra ta are să vie Focul, aprins de-a Mea urgie Și-a Mea mânie înfocată Asupra ta va fi vărsată. Pradă te dau, acelor care Doar sfâșie fără-ncetare Și cari, mânați de a lor fire, Lucrează numai nimicire.

Levitic 19:25

Nu veți mânca fructele-acele, Nici în al cincilea an; ele, Atunci, au să se înmulțească Și tot mai mult au să sporească. Eu sunt al vostru Dumnezeu, Și Eu sunt Domnul, tot mereu.

Hagai 1:4

„Dar pentru voi venit-a, oare, Vremea să stați în case care Sun, cu tavan, căptușite Și sunt anume pregătite, Când Casa Domnului, azi – iată – Zace-n ruină, dărâmată?”

Hagai 1:6

Deși voi mult ați semănat, Puțin ați strâns și ați mâncat. Sătui, însă, tot nu sunteți. Sete vă e, degeaba beți. Cu straie v-ați înfofolit, Însă tot nu v-ați încălzit. Cel cari simbrie dobândește, În pungă spartă o zvârlește!”

Maleahi 2:2

Dacă n-o să Mă ascultați Și dacă slavă n-o să-I dați Numelui Meu, arunc în voi Blestemul și blestem apoi Ceea ce-ați binecuvântat. Aflați că am și blestemat, Căci loc, în inimi, n-ați găsit, Pentru ceea ce-am poruncit” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Deuteronom 28:38

Sămânță multă-i semăna, Dar rod, puțin, vei aduna, Căci de lăcuste-aproape toată Sămânța îți va fi mâncată.

Revelația 2:4

Totul e drept – fără-ndoială – Însă doresc a-ți arăta Că am ceva-mpotriva ta. Ceea ce M-a nemulțumit, E faptul că ți-ai părăsit Iubirea de la început.

Revelația 3:19

Eu mustru și îi pedepsesc, Pe cei pe care îi iubesc. De râvnă, plin să te vădești De-acum, și să te pocăiești!