8 Pe munte-acum, să vă suiți! Aduceți lemne și zidiți Casa! Căci astfel o să-Mi fie Sufletul plin de bucurie! Și-n felu-acesta – negreșit – Atuncea fi-voi proslăvit!”
8 Urcați pe munte, aduceți material lemnos și reconstruiți casa; pentru ca Eu să Mă bucur de acest lucru.» Iahve zice: «Vreau să fiu astfel glorificat!
Pe ale timpului poteci, Sunt patru sute și optzeci De ani, care s-au perindat De când Israel a scăpat Din a Egiptului robie. Pe al său scaun de domnie, Iată că Solomon ședea – De patru ani – și stăpânea Peste întregul Israel. Atuncea, începuse el – Așa precum avuse-n plan – În luna Ziv, care în an A doua este – să zidească O casă-n cari să locuiască Numele Domnului, mereu, Și-un Templu, pentru Dumnezeu.
Domnul, atunci, a cuvântat: „Iată că Eu te-am ascultat, Căci rugăciunea ți-o primesc – Și cererea ta – și sfințesc Casa pe care ai zidit-o, Pe care tu Mi-ai dăruit-o, Ca ochii, inima și-al Meu Nume să fie-n ea, mereu.
De-aceea vreau, ca fiecare Să-și pună sufletul, mereu, Să-l caute pe Dumnezeu. Uniți-vă și căutați, O casă, să Îi ridicați Numelui Domnului. În ea, Chivotul trebuie să stea Și sculele acelea, toate, Cari Domnului sunt închinate.”
Au dat argint meșterilor Pietrari, dar și tâmplarilor. Au dat merinde și ulei Și băutură la acei Care de la Sidon erau Sau celor cari din Tir veneau, S-aducă lemn de cedru care A trebuit adus pe mare, Până la Iafo, din Liban, Așa precum avură-n plan Când învoire-au căpătat Chiar de la Cir cari așezat Fusese, drept stăpânitor, Peste al Persiei popor.
Trei rânduri trebuiesc zidite, Din pietre ce vor fi cioplite, Iar ultimul – de la sfârșit – Din lemn nou fi-va rostuit. Din visteria-mpărătească, Urmează ca să se plătească Tot ceea ce va trebui, Când Casa se va construi.
Slava cari în Liban e-aflată, Ție are să-ți fie dată. Veni-vor ai lui chiparoși, Precum și ulmii cei frumoși, Cu merișorul negreșit (Cari „cimișir” mai e numit), Căci împreună-au să voiască, Al Meu loc să-l împodobească, Pentru că Eu Îmi proslăvesc Locul în care-Mi odihnesc
Și turmele Chedarului, La tine, au să se adune. În a ta slujbă își vor pune Berbecii, cei din Nebaiot. Ei Îmi vor fi arderi de tot: Se vor sui pe-al Meu altar, Căci jertfe Îmi vor fi, în dar, Așa precum au fost cerute Spre a putea a-Mi fi plăcute, Făcând ca slava casei Mele Și mai slăvită-a fi, prin ele.
Voi clătina neamurile. Am să le iau comorile Care în urmă vor umplea, De slavă, toată Casa Mea” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei oștirea-L are.
„Decât e slava adunată De Casa cea de prima dată, Mai mare o să se vădească Slava ce o s-o dobândească Casa la care voi lucrați, Pe care-acum o înălțați! Aici, dau pace tuturor” – A zis Domnul oștirilor.