Hagai 1:6 - Biblia în versuri 2014

⁶ Deși voi mult ați semănat, Puțin ați strâns și ați mâncat. Sătui, însă, tot nu sunteți. Sete vă e, degeaba beți. Cu straie v-ați înfofolit, Însă tot nu v-ați încălzit. Cel cari simbrie dobândește, În pungă spartă o zvârlește!”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁶ Ați semănat mult, dar ați adunat puțin! Mâncați, dar tot nu vă săturați! Beți, dar tot nu vă potoliți setea! Vă îmbrăcați, dar tot nu vă este cald, iar plata pe care o câștigați o puneți într-o pungă spartă!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁶ Semănați mult și recoltați puțin. Deși mâncați, nu vă săturați. Beți și totuși vă este sete în continuare. Deși vă îmbrăcați, nu vă este cald; iar cine obține un salariu, îl pune într-o pungă spartă…

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁶ Semănați mult, dar răsare puțin, mâncați, dar nu vă săturați, beți, dar nu până să vă îmbătați, vă îmbrăcați, dar nu vă încălziți, iar cel tocmit ia răsplata, dar [o pune] într-o pungă spartă”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁶ Semănați mult și strângeți puțin; mâncați și tot nu vă săturați; beți și tot nu vă potoliți setea; vă îmbrăcați și tot nu vă este cald și cine câștigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!”

Traducere Literală Cornilescu 1931

⁶ Ați semănat mult și adunați puțin; mâncați, dar nu vă săturați; beți, dar nu vă îndestulați cu băutură; vă îmbrăcați, dar nimănui nu‐i este cald. Și cine câștigă simbrie, o câștigă pentru o pungă găurită.

Hagai 1:6 Mawu Ofanana

2 Samuel 21:1

Pe vremea-n care a domnit David, o foamete-a venit. Trei ani, aceasta a ținut. David, atunci când a văzut Lucrul acesta, L-a-ntrebat Pe Domnul, care-a cuvântat: „Din pricina lui Saul vine Foametea asta, peste tine, Căci sângeros s-a arătat. Saul și-ai lui nu au cruțat – Așa după cum bine știți – Poporul de Gabaoniți. Acum dar, din pricina lor, E foamete, peste popor.”

1 Regi 17:12

Ea a răspuns: „Viu e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu, Că n-am, în casă, copt, nimic. Niște făină – un pumn mic – Pe-un fund de oală, mi-a rămas, Și untdelemn am, într-un vas. Un strop e doar, într-un ulcior Și nu e îndestulător. N-am, înainte-ți, ce să pun. Vreo două lemne vreau s-adun, Să merg acasă, înapoi, Și să gătesc o turtă-apoi. Am s-o mănânc, cu al meu fiu, Iar după-aceea, nu mai știu Cu ce anume-o să trăim. Vom aștepta doar să murim.”

Neemia 5:2

Unii din oamenii acei Au zis: „Noi și ai noștri fii, Cu fetele și cu soții, În număr mare ne vădim. Dați-ne grâu, ca să trăim!”

Iov 20:22

Când se va crede mai bogat, Atunci va fi mai strâmtorat; Cei ticăloși au să se-adune Și-n contra lui, toți se vor pune.

Iov 20:28

Pământul. Tot ce-a dobândit, Precum și-ntregul său venit, Pieri-va-n ziua Domnului, Atuncea când mânia Lui Cădea-va peste cortul său.

Psalmi 107:34

Din țara roditoare, iată, El face o țară sărată, Pentru că rele săvârșesc Aceia cari o locuiesc.

Proverbe 11:24

Cel ce cu mână largă-mparte, De bogăție are parte; Dar cel ce economisește Prea mult, degrabă sărăcește.

Isaia 5:10

Dacă o vie va avea Zece pogoane, o să dea Numai un bat. Să se mai știe Că doar o efă o să vie, Dintr-un omer ce-i semănat În câmpul ce a fost arat.

Ieremia 12:13

„Pe câmpuri, grâu au semănat, Dar numai spini au secerat. S-au ostenit – neîndoios – Dar n-au avut nici un folos.” „Mare rușine să vă fie, De ce-ați cules, după mânie – După mânia Domnului!”

Ieremia 14:4

Întreg pământul țării crapă, Căci nu este un strop de apă. De multă vreme, nu cad ploi. Plugari-s rușinați și-apoi – După ce triști, în jur, privesc – Pe capete se învelesc.

Ieremia 44:18

De când, tămâie, n-am mai dat Și nici jertfe n-am mai turnat, De băuturi, celei pe care Cerul împărăteasă-o are, De lipsuri mari am fost loviți Și-ajuns-am, astfel, nimiciți, Căci ne pândise sabia Și ne-ncercase foametea.”

Osea 4:10

Au să mănânce, ne-ncetat, Dar nu se vor fi săturat. Cu toate că au să curvească, Totuși, nu au să se-nmulțească, Pentru că ei au părăsit Ceea ce Domnu-a poruncit.

Osea 8:7

Vânt, drept sămânță, au avut Atuncea când au semănat. De-aceea, când – la secerat – Oameni-aceia se adună, Au să culeagă doar furtună. Din grâu, nu vor avea un spic, Căci nu va răsări nimic. Ceea ce din pământ răsare, Făină ca să dea, nu are. Chiar de-ar ieși rodul făinii, Au să-l mănânce doar străinii.

Levitic 26:20

Făr’ ca, folos, să dobândească, Puterea o să vă slăbească. Pământul vostru n-o să-și dea Rodul la timp; de-asemenea, Nici pomii n-au să mai rodească.

Levitic 26:26

Atunci când am să vă trimit Lipsă de pâine, negreșit, Zece femei – într-un cuptor – Vor coace pâinea tuturor. Din ea, cu toți o să mâncați Dar nu o să vă săturați.

Hagai 1:10

De-aceea nu v-a mai udat Roua și rod n-ați căpătat.

Hagai 1:5

Așa vorbește-Acel pe care Drept Domn al ei, oștirea-L are: „La ale voastre căi luați Seama și-atent să vă uitați!

Hagai 1:7

Așa a zis Acel pe care Drept Domn al ei oștirea-L are: „La ale voastre căi luați Seama și-atent să vă uitați!

Hagai 1:9

„Iată, la mult v-ați așteptat, Însă puțin ați căpătat. Eu am suflat ce ați adus Acasă și-astfel, tot s-a dus. De ce?” – a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are. „Din pricină că dărâmată – Acum – Îmi este Casa, iată, În timp ce-aleargă fiecare, Doar după casa ce o are.

Hagai 2:16

La o grămadă, ei știau Că douăzeci măsuri aveau; Dar când au fost la numărat Zece grămezi doar s-au aflat. La teasc, apoi, când se duceau Și cincizeci de măsuri puneau, Cu toți văzut-au – la sfârșit – Cum că în teasc nu s-au găsit Măsurile cele cincizeci Care s-au pus, ci douăzeci.

Hagai 2:17

Cu grindină, am aruncat În grâul ce l-ați semănat; Și cu rugină l-am lovit Și cu tăciune, negreșit. Cu toate-acestea însă, voi Nu v-ați întors la Mine-apoi.

Zaharia 5:4

Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Eu îl trimit le cel ce fură Și la acel care strâmb jură În al Meu Nume sfânt. Astfel, În casă le va intra el Și are să le-o nimicească Cu tot ce o să se găsească În ea, cu piatra ce-a zidit-o Și lemnele ce-au căptușit-o.”

Zaharia 8:10

‘Naintea zilelor aceste, Nici o răsplată nu mai este Pentru ceea ce a muncit Omul sau vitele-au trudit. Nici oamenii care intrau, Precum nici cei care ieșeau, Parte de pace n-au avut, Pentru că – iată – am făcut Ca toți să fie dezbinați Și de vrăjmași înconjurați.

Maleahi 2:2

Dacă n-o să Mă ascultați Și dacă slavă n-o să-I dați Numelui Meu, arunc în voi Blestemul și blestem apoi Ceea ce-ați binecuvântat. Aflați că am și blestemat, Căci loc, în inimi, n-ați găsit, Pentru ceea ce-am poruncit” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Deuteronom 28:17

Coșnița ce o vei avea, Postava de asemenea – Deci lucrurile tale, toate – Atuncea fi-vor blestemate.