Hagai 1:11 - Biblia în versuri 2014

¹¹ Am chemat seceta în țară. Ea, peste munți, se-ntinde iară, Acoperind – la al Meu semn – Roade, grâu, must și untdelemn, Precum și lucrul mâinilor Făcut de-ntregul vost’ popor.”

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹¹ Am chemat seceta peste țară, peste munți și peste grâne, peste must, peste ulei și peste ceea ce rodește pământul, peste oameni, peste animale și peste toată munca mâinilor voastre!“.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹¹ Eu am chemat seceta în țară; și ea a venit peste tot ce crește pe munți, peste grâu, peste vii și peste plantele din care se face ulei. A afectat atât pământul cu recoltele lui și animalele, cât și celelalte lucruri pe care le lucrați cu mâinile voastre!»”

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹¹ Voi chema seceta peste țară, peste munți, peste grâu, peste must, peste untdelemnul proaspăt, peste tot ce pământul face să iasă, peste om, peste animal și peste tot ceea ce lucrează palmele”.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹¹ Am chemat seceta peste țară, peste munți, peste grâu, peste must, peste untdelemn, peste tot ce poate aduce pământul, peste oameni și peste vite și peste tot lucrul mâinilor voastre.”

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹¹ Și am chemat seceta peste țară și peste munți și peste grâu, și peste must și peste untdelemn și peste ce aduce pământul, și peste om și peste vite, și peste tot lucrul mâinilor.

Hagai 1:11 Mawu Ofanana

1 Regi 17:1

În Galaad, a locuit Un om ce-a fost de neam Tișbit Și cari, Ilie, s-a chemat. Ilie-a mers la împărat Și lui Ahab astfel i-a spus: „Viu este Domnul Cel de Sus, Al cărui slujitor sunt eu, Că doar după cuvântul meu, În acești ani nu va fi rouă Și nici nu are să mai plouă.”

2 Regi 8:1

Prorocu-n urmă a plecat, Căci o femeie a cătat, Iar cea pe care-o căutase E cea căreia-i înviase – De mult – feciorul. Elisei Zise, când fost-a-n fața ei: „Te scoală-ngrabă! Nu mai sta! Pleacă cu toată casa ta Și pentru-o vreme, căutați Alt loc în care-apoi să stați. În astă țară, Domnul vrea Să bântuiască foametea Și șapte ani are să fie O foarte mare sărăcie. Mai află dar, că am văzut Că foametea a și-nceput.”

Iov 34:29

În strâmtorare. Când dă pace, Cine și ce-ar mai putea face S-o tulbure? De Își ascunde El Fața, cine va pătrunde Până la El, spre a-L vedea? Puterea Lui e-asemenea De-I stă în față un popor Sau doar un singur muritor.

Ieremia 14:2

„Iuda jelește ne-ncetat. Câmpiile i s-au uscat. Cetățile-i sunt pustiite, Sunt întristate, necăjite, Iar din Ierusalim, spre zare, S-a înălțat un strigăt mare.”

Plângerile 1:21

M-au auzit c-am suspinat, Dar nimeni nu m-a mângâiat. Vrăjmașii mei primit-au știre Despre a mea nenorocire Și bucuria i-a umplut În clipa-n care au văzut Cum că necazul care vine, Asupra mea, e de la Tine. Însă eu știu că va apare Și pentru ei, o zi în care Tu îi vei face ca să fie Și ei, atunci, asemeni mie.

Amos 5:8

Domnul e Cel care-a făcut Cloșca cu pui. Apoi – la fel – Și Orionul, tot de El A fost făcut. Apele care Se află-n necuprinsa mare, De către El, chemate sânt, Să le reverse pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul”, este al Său Nume.

Amos 7:4

În urmă, Domnul Dumnezeu – Al cărui slujitor sunt eu – Astă vedenie mi-a dat, În care eu am observat Precum că El vestea, prin foc, Pedeapsa pentru acest loc. Focul a prins să ardă tare, Mâncând Adâncu-acela mare, Iar flăcările-au apucat, Și din câmpie de-au mușcat.

Amos 9:6

Cămară-n cer, El Și-a durat. Peste pământ Și-a-ntemeiat Bolta. Apoi – de bună seamă – Apele mărilor, le cheamă. Vin toate la al Său cuvânt, Iar El le varsă pe pământ. El este cunoscut în lume, Căci „Domnul” este al Lui Nume!

Hagai 2:17

Cu grindină, am aruncat În grâul ce l-ați semănat; Și cu rugină l-am lovit Și cu tăciune, negreșit. Cu toate-acestea însă, voi Nu v-ați întors la Mine-apoi.

Hagai 2:19

Spuneți-Mi dar, mai era oare – Cumva – sămânță în grânare? Din rodul viei, negreșit, Nimic nu ați mai dobândit. N-a mai legat rod nici smochinul, Nici rodiu-apoi, și nici măslinul. De-acuma, parte veți avea De binecuvântarea Mea.”

Maleahi 3:11

Pe cel care mănâncă-apoi, (Lăcusta) îl cert, pentru voi, Să nu mai fie nimicit Ceea ce câmpul a rodit, Nici roadele cele bogate Care de viță au fost date” – A cuvântat Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Maleahi 3:9

Cu toții sunteți blestemați, Atâta timp cât căutați Ca să Mă înșelați pe Mine!

Deuteronom 28:22

Lovit vei fi tu, cu lingoare Și cu căldură arzătoare, Cu friguri și cu obrinteală, Cu secetă; fără-ndoială, Rugină-n grâu ți se va pune Și-apoi în urma ei, tăciune. Acestea te vor urmări, Până, din lume, vei pieri.