Hagai 1:1 - Biblia în versuri 20141 În vremea-n care împlinea Dariu, doi ani, de când domnea, În ziua-ntâi din luna care A șasea e la numărare, Veni Cuvântul Domnului Pân’ la Hagai, prorocul Lui. Cuvântul Cel venit de sus A trebuit, de Hagai, spus, Celui chemat Zorobabel, Cari îi e fiu lui Șaltiel Și-apoi lui Iosua, cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are Și care-atuncea – negreșit – Drept mare preot s-a vădit. Zorobabel e dregător Al neamului Iudeilor. Iată dar, ceea ce a spus Cuvântul Cel venit de sus: Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească1 În al doilea an al împăratului Darius, în prima zi a lunii a șasea, Cuvântul Domnului le-a vorbit prin profetul Hagai lui Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, guvernatorul lui Iuda, și lui Iosua, fiul lui Iehoțadak, marele preot, zicând: Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20181 În al doilea an al (guvernării) regelui Darius, în ziua întâi a lumii a șasea, Cuvântul lui Iahve a fost proclamat prin profetul Hagai. Acesta era un mesaj adresat atât lui Zorobabel – fiul lui Șealtiel – care era guvernatorul (poporu)lui (numit) Iuda, cât și lui Iosua – fiul lui Ioțadac – care avea atunci funcția de mare preot. Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20201 În anul al doilea al lui Dárius, regele, în luna a șasea, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului a fost prin Aggéu, profetul, către Zorobabél, fiul lui Șealtiél, guvernatorul lui Iúda, și către Iósue, fiul lui Iehóțadac, marele preot, zicând: Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu1 În anul al doilea al împăratului Darius, în ziua întâi a lunii a șasea, cuvântul Domnului a vorbit prin prorocul Hagai către Zorobabel, fiul lui Șealtiel, dregătorul lui Iuda, și către Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot, astfel: Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19311 În anul al doilea al împăratului Dariu, în luna a șasea, în ziua întâi a lunii, cuvântul Domnului a fost prin Hagai prorocul, către Zorobabel, fiul lui Șealtiel, dregătorul lui Iuda, și către Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot, zicând: Onani mutuwo |
Atuncea Iosua – cel care, Pe Ioțadac, părinte-l are – Cu frații, cu Zorobabel – Cari fiu îi e lui Șaltiel – Fiind și el, de-asemenea, Cu frații pe care-i avea, Grabnic, la lucru au pornit Și un altar I-au construit Lui Dumnezeu, voind astfel, Arderi de tot, să dea, pe el, Pentru cinstirea Domnului, După cum cere Legea Lui Care, prin Moise, e venită Și trebuie a fi-mplinită.
Al doilea an se împlinise, De când poporul se găsise Liber, din nou, în țara lui, Venit la Casa Domnului, De la Ierusalim. Sosise Luna a doua, când pornise, La lucru, al lui Șaltiel Fecior, chemat Zorobabel, Cu ai săi frați și-asemenea, Cu Iosua, cari se vădea Fiul lui Ioțadac. Cu ei, Erau preoți, Leviți și cei Cari din robie-atunci scăpară Și se întoarseră în țară. Leviți-au fost cei ce vegheau Lucrările ce se făceau. De la ani douăzeci, în sus, Erau toți cei pe cari i-au pus Să fie supraveghetori Pe lucru și pe lucrători.
Au mers dar, la aceia cari Peste familii sunt mai mari – Precum și la Zorobabel – Și le-au vorbit în acest fel: „Venim, pentru că vrem și noi, Să construim, acum, cu voi, O casă pentru Dumnezeu, Căci jertfe I-am adus, mereu, Din vremea-n cari Esar-Hadon Era-n Asiria, pe tron, Căci el e cel ce ne-a mutat Și-apoi aici ne-a așezat.”
Peste poporul adunat, Cari dincolo de Râu a stat, Era – pe-atunci – un dregător, Pus de-mpărat, stăpânitor. Acesta se chema Tatnai. Cu el erau Șetar-Boznai, Precum și cei ce se vădeau Că-n slujbă-i întovărășeau. Toți, la Ierusalim, plecară Și-n felu-acesta întrebară: „Dar cine v-a îngăduit Să v-apucați iar, de zidit Casa și zidurile care Cetatea-n jurul ei le are?
Astfel, Iudeii isprăviră Casa, așa cum prorociră Hagai, cu Zaharia care, Pe Ido, drept părinte-l are. După porunca Domnului, Ei isprăviră Casa Lui, Făcând precum a poruncit Și Cir – atunci când a domnit – Și Artaxerxe – când ședea Ca împărat, în Persia – Precum și Dariu, când a stat, Pe scaunul de împărat.
Din ziua-n care, așezat, Fusesem eu, de împărat, Drept dregător peste Iudei, Nici eu și nici toți frații mei Nu am cerut poporului, Venitul dregătorului. Când Artaxerxe împlinea Ani douăzeci de când domnea, Eu am fost pus drept dregător, Peste Iudei și țara lor. În rangu-acesta, eu am stat Ani doisprezece, ne-ncetat, Iar Artaxerxe se vădea Că ani treizeci și doi făcea, De când fusese așezat Pe scaunul de împărat. În timpu-acela, n-am primit Ceea ce mi s-a cuvenit, Căci n-am voit ca să iau eu, Nimic, de la poporul meu.
Apoi, Neemia – cel care, Rangul de dregător îl are – Ezra – cari preot era, dar Se dovedea și cărturar – Și cu Leviții au vorbit Poporului și-au glăsuit: „Ziua aceasta, minunată, Lui Dumnezeu Îi e-nchinată. Acuma voi, atenți să fiți! Nu plângeți și nu vă bociți!” Poporu-ntreg se tânguia, Când slova Legii se citea.
Au ascultat Zorobabel – Cari fiu îi e lui Șaltiel – Și Iosua – acela care, Pe Ioțadac, părinte-l are Și-n vremea ‘ceea se vădea Că rang de preot mare-avea – Atenți, Cuvântul Domnului, Spus de Hagai, prorocul Lui. Plină de-atenție a stat Alături lor de-a ascultat Și acea-ntreagă rămășiță Din a poporului lor viță. Toți ascultară ce a zis Hagai, căci Domnul l-a trimis, Iar oamenii când l-au văzut, De Domnu-ndată s-au temut.
În urmă, Domnul a trezit Duhul care l-a-nsuflețit Pe cel ce fost-a dregător Peste-al Iudeilor popor – Și se chema Zorobabel Fiindu-i fiu lui Șaltiel – Și pe-al lui Iosua, cel care Pe Ioțadac, părinte-l are Și-n vremea ‘ceea se vădea Că rang de preot mare-avea. De-asemeni, Domnul a trezit Și duhul care-a-nsuflețit Acea întreagă rămășiță Din a poporului lor viță. Așa că toți lucru-au pornit Și-au început de-au construit Casa Domnului oștilor, Cari este Dumnezeul lor,
Fii tare dar, Zorobabel!” – Domnul a zis. „Și tu – la fel – Tu Iosua, acela care Ești fiul preotului mare, Cari Ioțadac este chemat! Te întărește, de îndat’, Și tu, poporule! Porniți Lucrul și Casa o zidiți, Pentru că Eu voi fi cu voi Și-am să vă însoțesc apoi!” – A zis, spre știrea tuturor, Cel care-i Domn al oștilor.
Luna a opta se făcea Și-al doilea an se dovedea De când ajunse, la domnie, Dariu ca așezat să fie, Când – din înaltul cerului – Veni Cuvântul Domnului, La Zaharia, la cel care, Pe Berechia, tată-l are Și-apoi pe Ido, căci proroc Al Domnului, în acel loc, Se dovedise a fi el. Cuvântul zise-n acest fel:
O vită oarbă când jertfiți, Nu credeți că voi săvârșiți Un lucru rău? Dar când cătați, O vită șchioapă să Îmi dați – Sau una care se vădea Precum că beteșug avea – Nu săvârșiți un lucru rău? Du-te la dregătorul tău Și vei vedea dacă el, bine, Te va primi apoi, pe tine, Pentru ceea ce-ai dăruit. Cum oare, ai să fii primit, Atunci, de către dregător?” – A zis Domnul oștirilor.