Habacuc 2:6 - Biblia în versuri 20146 Batjocură a tuturor N-au să ajungă, sau făcuți De râs, de pomină știuți? Căci se va spune despre ei: „Vai o să fie de acei Care adună, vrând a ține Ceea ce nu le aparține! Dar până când vor fi lăsați, În datorii, împovărați? Onani mutuwoMabaibulo enansoNoua Traducere Românească6 Oare nu vor face toate acestea, pe seama lui, un proverb, o satiră și ghicitori? Se va zice: „Vai de cel ce adună ce nu este al lui (până când?) și de cel ce se împovărează cu datorii. Onani mutuwoBiblia în Versiune Actualizată 20186 Dar toate aceste fapte vor determina apariția unui proverb prin care el va fi ridiculizat. Se va zice: «Vai de acela care adună ce nu este al lui! Până când își va înmulți doar vorbele?» Onani mutuwoVersiunea Biblia Romano-Catolică 20206 Oare niciunul dintre aceștia nu va înălța proverb, satiră și ghicitoare împotriva lui? Se va zice: „Vai de cel care adună, dar nu pentru sine!”. Până când va fi cel care îngreunează povara peste el? Onani mutuwoBiblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu6 Nu va fi el de batjocura tuturor acestora, de râs și de pomină? Se va zice: ‘Vai de cel ce adună ce nu este al lui! Până când se va împovăra cu datorii?’ Onani mutuwoTraducere Literală Cornilescu 19316 Oare nu vor ridica toți aceștia un proverb asupra lui și o ghicitoare batjocoritoare împotriva lui și vor zice: Vai de cel ce îngrămădește ce nu este al lui! Până când? Și cel ce se împovărează cu zăloage! Onani mutuwo |
Habacuc 2:6
25 Mawu Ofanana
Căci el a zis: „Puterea mea Și-nțelepciunea mea – și ea – Aceste lucruri, le-au făcut. Sunt înțelept și priceput. Hoterele mi le-am întins, Căci pe popoare le-am împins Din fața mea, purtând război, Și jefuite-au fost apoi, Averile din visterie. Pe cei cari fost-au la domnie, I-am doborât din jilțul lor.
De ce, mereu, voi vă grăbiți, Argintul să îl cântăriți Pentru ceva ce se vădește Că nici măcar nu vă hrănește? De ce vă place ca să dați Tot ce prin muncă câștigați, Ceva pentru a cumpăra, Ce nu vă poate sătura? Să ascultați dar, ce vă spun Și veți mânca ce este bun, Iar al vost’ suflet va putea, Hrană gustoasă, a avea.
Prilej pentru blestem apoi, Printre toți prinșii de război Din Babilon, ajunge-vor, Căci o să spună-acel popor: „Să-ți facă Domnul, cum știut Este că El le-a mai făcut Lui Zedechia și la fel Și lui Ahab, atunci când cel Care urcat era pe tron Ca împărat în Babilon, Ia strămutat din al lor loc Și-n Babilon i-a ars în foc!”
Atuncea, toți vitejii cari Puternici se vădeau și mari Au să vorbească tuturor – În locuința morților – De el și de cei ce erau În jurul lui și-l sprijineau, Zicând așa: „Sunt doborâți Și iată că sunt pogorâți! Lângă cei cari sunt arătați Că, împrejur, nu sunt tăiați, Ajuns-au să se culce ei, Pradă fiind dați, sabiei!
De pomină o să fiți voi, În acea zi, spunând apoi, Bocindu-vă: „S-a isprăvit! Dușmanii noști’ ne-au pustiit – Acuma – cu desăvârșire, Iar partea cea de moștenire, Pe cari poporul o avea, Ajunse-a fi a altuia! Vai! Moștenirea noastră, iată Cum a ajuns a fi luată! Ogorul de cari aveam parte, Astăzi, vrăjmașul îl împarte…!”
Balaam, atuncea, a rostit Cuvintele ce le-a primit Din partea Domnului, și-a spus: „Balac, pe mine, m-a adus Chiar din Aram, din țara mea, Cari e-n Mesopotamia. În acest loc, am fost chemat, De cel cari este împărat Peste Moab și am venit Din munții de la Răsărit. Atuncea când am fost adus, „Vino să-l blestemi”– mi s-a spus – „Pe Iacov și în acest fel, Să-l defăimezi pe Israel!”
Zotsatsa