Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Habacuc 1:8 - Biblia în versuri 2014

8 Ai lui cai zboară peste fire, Mai iuți fiind decât se-arată Că leoparzii sunt vreodată. Ei sunt mai sprinteni – bunăoară – Decât sunt lupii cei de seară. Galop, vin călăreții lui Și-asemenea vulturului Care la înălțime zboară, Asupra prăzii se pogoară.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

8 Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii și mai sprinteni decât lupii în amurg. Călăreții lui se avântă, călăreții lui vin de departe. Zboară ca un vultur care se repede să devoreze;

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

8 Caii lor se deplasează mai rapid decât leoparzii și sunt mai ageri decât lupii care atacă seara. Cei care îi călăresc, vin pe ei în galop de la mari distanțe și se deplasează cu viteza vulturului când își atacă prada pe care urmează să o mănânce.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

8 Mai iuți decât leoparzii sunt caii lui, mai sprinteni decât lupii seara. Călăreții lui năvălesc; călăreții lui vin de departe, zboară ca un vultur care se repede să devoreze.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

8 Caii lui sunt mai iuți decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de seară, și călăreții lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra prăzii.

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

8 Și caii lor sunt mai iuți decât leoparzii și mai repezi decât lupii de seară; și călăreții lor se aruncă și călăreții lor vin de departe. Ei zboară ca vulturul, care se repede să mănânce.

Onani mutuwo Koperani




Habacuc 1:8
17 Mawu Ofanana  

Corăbii iuți, ele-au trecut, Vulturi căzând din zborul lor Peste uimirea prăzilor.


Iuda și Efraim apoi, În zbor vor merge amândoi. Pe umăr de Filistean puși, Către apus ei vor fi duși. Apoi o să îi jefuiască Pe cei cari au să locuiască În Răsărit. Edom, și el – Alături de Moab, la fel – Pradă vor fi mâinilor lor. Poporul Amoniților, Sub stăpânirea lor adus Atuncea, le va fi supus.


„Nimicitoru-naintează, Așa precum norii brăzdează Cerul întreg. Carele lui, Asemeni sunt vârtejului, Iar caii săi mai ușori sânt, Decât sunt vulturii, în vânt!” „O, vai are a fi de noi, Căci suntem prăpădiți apoi!”


Când la Moab S-a referit, Domnul, în ăst fel, a vorbit: „Așa după cum știm că zboară Un vultur, iată bunăoară, Precum că și al său vrăjmaș Pornește din al lui sălaș: Aripile și le întinde Și-ntreg Moabul îl cuprinde!


De-aceea, leul îi omoară Sau din pustie, bunăoară, Asupră-le se repezește Lupul furios și-i nimicește. Lângă cetăți șade – la pândă – Pardosul, gata să îi prindă. Acei cari vor ieși afară Dintr-o cetate, au să piară, Căci vor fi sfâșiați, pe dată. Fărădelegile lor – iată – Sunt multe și s-au înmulțit Relele ce le-au făptuit!”


Sulițe au oameni-acei Și arcul îl mânuiesc ei. Lipsiți de milă se vădesc Și-asemenea mării mugesc. Pe caii lor, ei vin grăbiți, Gata de luptă pregătiți. Iată dar, ceea ce te-așteaptă: Ei, împotriva ta, se-ndreaptă, Fiică a Babilonului! Scăpare, pentru tine, nu-i!


Mai iuți decât se dovedeau Vulturii cerului erau Aceia ce ne-au prigonit. Pe munți și văi, ne-au fugărit. Chiar și-n pustie ne-au cătat, Căci ne-au pândit neîncetat.


„Du-te la casa cea vădită Precum că este răzvrătită Și spune-i: „Oare, nu știți voi, Ce-nseamnă asta? Mai apoi, Mai spune: „Cel ce-i împărat – În Babilon încoronat – Pân’ la Ierusalim s-a dus, Iar de acolo l-a adus Pe cel ce fost-a împărat Și-n Babilon l-a strămutat. I-a mai luat și pe cei cari Sunt căpitanii lui cei mari, Și-n Babilon îi duse. Dar,


„Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „Un vultur mare, ce vădea Precum că aripi lungi avea Și pene pestrițe, s-a dus, Peste Liban și-apoi, de sus, Peste un cedru s-a lăsat Și-n urmă, vârful i-a luat.


Cu caii, își va croi cale, Prin toate ulițele tale Și-al tău popor are să cadă Tăișului sabiei, pradă. Stâlpii care mândrie-ți sânt, Cu toți cădea-vor la pământ.


„Ia trâmbița și-n gură-o ține! Vrăjmașul, ca un vultur, vine Asupra casei Domnului! Pricină-i legământul Lui. Călcat-au al Meu legământ, Iar legile care le sânt Date – la fel – nu le-au păzit. De-aceea, au păcătuit În contra Legii ce-am lăsat-o Și s-o păzească, Eu le-am dat-o.


Cel care este împărat, Peste Ninive așezat, Își cheamă oamenii pe care, În oastea lui, viteji îi are. Dar iată-i că se poticnesc. Spre ziduri fug și se grăbesc Să își ia locul fiecare, Gătindu-se de apărare…


Iată că toți aceia cari Sunt căpitanii ei cei mari, Cu niște lei se-asemuiesc, Care necontenit răpesc. Judecătorii ei, toți – iată – Drept lupi de seară se arată, Cari nu mai lasă – ne-ndoios – Până la ziuă, nici un os.


Oriunde stârvul o să fie, Acolo fi-vor și vulturi.


Atuncea, ucenici-au spus: „Dar Doamne, unde?”, iar Iisus Răspunse: „Unde o să fie Trupul, și vulturi-au să vie.”


După porunca Domnului, Din marginea pământului Un neam pornește-apoi și vine Să cadă-n urmă, peste tine, Cu zbor de vultur. Va avea O limbă, pe cari nimenea – Dintre ai tăi – n-au s-o dezlege Ca să o poată înțelege;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa