Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Habacuc 1:2 - Biblia în versuri 2014

2 Doamne, cât voi striga la Tine, Fără să iei seama la mine? Cât am să plâng, tânguitor, Fără să îmi dai ajutor?

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 ‒ Până când, Doamne, voi striga după ajutor și Tu nu vei asculta? Până când voi striga către Tine: „Violență!“ și Tu nu vei salva?

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 (El spusese:) „Doamne, până când trebuie să strig spre Tine fără să mă asculți? Eu Te invoc și Îți spun despre violența pe care o constat, dar Tu nu intervii să salvezi!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Până când voi striga către tine, și tu nu vei asculta? Până când voi striga la tine „Violență!”, și tu nu mântuiești?

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Până când voi striga către Tine, Doamne, fără s-asculți? Până când mă voi tângui Ție, fără să dai ajutor?

Onani mutuwo Koperani

Traducere Literală Cornilescu 1931

2 Până când, Doamne, voi striga și nu vei auzi? Strig către tine: Asuprire! și nu mântuiești.

Onani mutuwo Koperani




Habacuc 1:2
10 Mawu Ofanana  

De silnicie țip – firește! – Dar nimenea nu îmi răspunde; Dreptate cer, însă, de unde? Pe lume, nu mai e dreptate!


Totuși, Tu ești mereu Cel Sfânt În al lui Israel popor. În laudele tuturor, Tu locuiești, necontenit.


Până când au să izbutească Numai cei răi să biruiască?


De ce să fii Tu socotit Drept un viteaz încremenit Ce nu Se poate arăta Și nu ne poate ajuta? Dar totuși, ești cu noi mereu, Căci ești al nostru Dumnezeu, Iar al Tău Nume, peste noi, Tu știi că e chemat apoi. De-aceea, nu ne părăsi! De-al Tău sprijin, nu ne lipsi!”


Degeaba-s strigătele mele. Zadarnic Îi cer ajutor, Căci El este nepăsător Și nu primește ruga mea.


Îngerul Domnului a stat, Atent și-apoi, a cuvântat: „Domn al oștirii, până când Mai zăbovești și n-ai de gând, Să areți milă și-ndurare Cetăților din Iuda, oare, Și-apoi Ierusalimului Și-asemenea poporului, De ai lăsat a Ta mânie Ca șaptezeci de ani să vie, Asupra lor să bântuiască?”


Aceste suflete strigau, Cu un glas tare, și ziceau: „Stăpâne Doamne, până când, Să zăbovești, mai ai de gând? Tu, cari ești sfânt și-adevărat, Când ai să judeci, răzbunat Să fie sângele, din noi, Să faci să cadă el apoi, Pe fața-ntregului pământ Și peste cei cari, pe el, sânt?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa