Habacuc 1:12 - Biblia în versuri 2014

¹² Doamne, din veac, nu ești al meu Sfânt Domn, precum și Dumnezeu? Nu vom muri dar, niciodat’, Căci Tu Doamne ne-ai ridicat, Ca judecățile rostite De Tine, a fi împlinite. Pe-acest popor l-ai înălțat Căci Stâncă Tu Te-ai arătat Și vrei, prin el, să rânduiești Pedepsele ce le gătești!

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹² ‒ Oare nu ești Tu din veșnicie, Doamne? Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri! Doamne, Tu ai stabilit ca el să aducă judecata! Stânca mea, Tu ai decis ca el să pedepsească!

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹² „Doamne, oare nu ești Tu din eternitate Dumnezeul meu? Nu vom muri! Desigur, Tu i-ai făcut să domine lumea pentru ca (prin ei) să pui în aplicare deciziile Tale. Tu, Cel care ești Stânca mea, i-ai desemnat ca să fie instrumentul pedepsei Tale.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹² Oare nu ești, Doamne, dintotdeauna Dumnezeul meu, Cel Sfânt care nu moare? Doamne, tu l-ai pus pentru dreptate, ai întemeiat o stâncă pentru răzbunare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹² Doamne, nu ești Tu din veșnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ți împlinești judecățile Tale; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!

Traducere Literală Cornilescu 1931

¹² Oare nu ești tu, Doamne, din veșnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Noi nu vom muri. Tu, Doamne, l‐ai hotărât la judecată. Și tu, Stâncă, l‐ai hotărât la mustrare.

Habacuc 1:12 Mawu Ofanana

Geneza 21:33

Un tamarsic a semănat Avram, acolo, și-a chemat Apoi, Numele Domnului.

2 Regi 19:25

Dar spune-mi, nu ai auzit Că Eu – de mult – am pregătit Aceste lucruri? Nu știi oare, Că am gătit a lor pierzare, Din vremuri vechi? Dar negreșit, Acum doar am îngăduit Ca ele a fi împlinite. Toate cetățile-ntărite, În dărmături, le voi preface Așa precum Mie îmi place.

Psalmi 102:24

Eu zic: „Doamne, milă aș vrea, Căci jumătate-i viața mea. Arată-mi îndurare mie, Căci anii Tăi țin pe vecie!”

Psalmi 118:17

Nu voi muri! Am să trăiesc Și voi putea să povestesc Lucrările nemaivăzute Care de Domnul sunt făcute.

Psalmi 149:2

Vreau să se bucure, de El, Toți oamenii din Israel, Căci Domnul e Acela care, Viață le-a dat, la fiecare. Fiii Sionului să fie Plini – tot mereu – de bucurie! Se veselească, ne-ncetat, Pentru că au un Împărat!

Psalmi 17:13

O Doamne, Dumnezeul meu, Te scoală-acuma, Te rog eu! Ieși înainte și-mi doboară Vrăjmașii care mă-nconjoară! Cu sabia să îi lovești Și astfel să mă izbăvești!

Psalmi 18:1

Doamne – tăria mea, mereu – Din inimă Te iubesc eu!

Psalmi 74:12

Domnul e Împăratul meu Care, din vremuri vechi, mereu, Dă izbăviri în astă țară.

Psalmi 90:1

Doamne, din neam în neam ai fost Al nostru loc de adăpost.

Psalmi 90:2

‘Nainte de-a se fi născut Munții – până nu s-au făcut Lumea și tot acest pământ, Cu toate ce în ele sânt – Din veșnicii ai fost, mereu, Și-n veci vei fi Tu, Dumnezeu!

Psalmi 93:2

Doamne, Tu ești, din veșnicie! Scaunul Tău, cel de domnie, Din vremi străvechi e așezat.

Isaia 31:1

Vai, de cei care se pogor La Egipteni, vrând ajutor Și-și pun nădejdea-n cai și care Și-n călărimea lor cea tare, Dar nu privesc către Acel Cari Sfânt îi e lui Israel, Și nu Îl caută mereu, Pe-adevăratul Dumnezeu!

Isaia 37:23

Pe cine-ai ocărât tu dar? Batjocuri, cui ai aruncat Și-n contra cui, tu ai strigat? Dar împotriva cui, cutezi, Să îți ridici ochii? Nu vezi? În contra Sfântului pe care Neamul lui Israel Îl are!

Isaia 37:26

„Dar spune-mi, nu ai auzit Că Eu – de mult – am pregătit, Aceste lucruri? Nu știi oare, Că am gătit a lor pierzare, Din vremuri vechi? Dar, negreșit, Acum doar am îngăduit, Ca ele a fi împlinite. Toate cetățile-ntărite, În dărmături, le voi preface, Așa precum Mie îmi place.

Isaia 40:28

Nu știi? Sau nu ai auzit Că Dumnezeu a întocmit Pământul? El nu ostenește Și-apoi, nicicând, nu obosește. Puterea Lui este ascunsă, Nemărginită, nepătrunsă.

Isaia 43:15

Al vostru Domn, numai Eu sânt. De-asemeni, sunt al vostru Sfânt, Al lui Israel Făcător Și Împărat peste popor.”

Isaia 49:7

Așa vorbește Domnul, Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel – Precum și Răscumpărător – Către Cel care, tuturor Celor puternici, Rob le este, Către Cel cari a prins de veste Că e urât și – negreșit – E, de popor, disprețuit: „Toți împărații au să vadă Lucrul acesta și-au să cadă Toți voievozii la pământ, Din pricina Celui Prea Sfânt, Care Se-arată – ne-ndoios – Întotdeauna, credincios, Din pricina celui pe care, Israelul, drept Sfânt, Îl are, Căci Domnu-i Cel ce Te-a ales, E-Acela care Te-a cules.”

Isaia 57:15

Căci Cel Prea-Nalt – cari locuiește În veșnicii și se vădește Că al Său Nume este sfânt, Mereu – a spus acest cuvânt: „În locuri ‘nalte, Mă găsesc Și în sfințenie locuiesc. Dar sunt cu cel ce e zdrobit, Cu omul care e smerit, Căci cercetez inimi zdrobite Și-nviorez duhuri smerite.

Ieremia 30:11

Eu sunt cu tine, ne-ncetat. Iată că Eu te însoțesc Mereu, ca să te izbăvesc! Popoarele ce te-au robit – La care fost-ai risipit – Iată că am să le zdrobesc. Pe tine nu te nimicesc, Ci cu dreptate, ne-ncetat, De Mine fi-vei judecat, Căci nu pot – nu e-ngăduit – Ca să te las nepedepsit.”

Ieremia 4:27

Domnul a zis: „Va fi lovită Țara și fi-va pustiită, Însă Eu am să Mă-ngrijesc, Ca nu de tot s-o nimicesc.

Ieremia 46:28

„Tu Iacove, tu rob al Meu Să nu te temi, pentru că Eu, Cu tine sunt – necontenit. În locul-n cari te-am risipit, Pe orice neam îl nimicesc. Pe tine doar, te izbăvesc. Nu vei ajunge nimicit, Dar nici nu scapi nepedepsit. Am să-ți trimit pedeapsa Mea, Dar cu dreptate va fi ea, Pentru că nu e-ngăduit Ca să te las nepedepsit.”

Ieremia 5:18

Dar nici în zilele acele, Când vă vor paște vremuri grele”– Spusese Domnul – „Eu socot, Să nu vă nimicesc de tot.

Plângerile 5:19

Dar Tu, Doamne, împărățești Și pe vecie stăpânești. Scaunul Tău, cel de domnie, Din neam în neam are să ție!

Езекиел 30:25

Voi întări pe cel aflat În Babilon, ca împărat, În timp ce brațele pe care Cel ce e Faraon le are, Putere, nu vor mai avea, Pentru că, frânte, vor cădea. În felu-acesta, au să știe Că Eu sunt Domnul, pe vecie. În mâna celui ce-i aflat În Babilon, drept împărat, Eu așeza-voi sabia, Căci este chiar sabia Mea. Atunci când are s-o rotească Înspre Egipt și-o să-l lovească,

Miheia 5:2

Și tu, Efrata – Betleeme – Află că n-ai de ce te teme, Deși e mică-a ta cetate, Printre cetățile aflate În a lui Iuda țară, cari Se dovedesc cu mult mai mari, Iar pe al lui Iuda pământ, De frunte, toate-acestea sânt! Din tine, va ieși Acel Care, stăpân, în Israel, Se va vădi. Obârșia, În vremi străvechi, și-o va avea, Urcând până în veșnicie.

Habacuc 3:2

Când auzit-am ce-ai vestit, Doamne, pe loc m-am îngrozit. Însuflețește-a Ta lucrare, În cursul anilor pe care I-ai rânduit! Fă-Te știut! Fă-Te, în lume, cunoscut, În vremurile viitoare. Dar în mânia-Ți arzătoare, Doamne, mereu să-Ți amintești De rânduielile-Ți cerești!

Habacuc 3:6

Peste pământ, privirea-I zboară Și doar din ochi El îl măsoară. Popoarele pământului Tremură înaintea Lui. Sunt sfărâmați veșnicii munți, Iar ale dealurilor frunți Se pleacă-n fața Domnului. Cărările pașilor Lui, Veșnice-a fi se dovedesc.

Maleahi 3:5

„De voi, am să M-apropii – iată – Căci vă voi face judecată. Mă voi apropia de voi Și-am să mărturisesc apoi, Contra descântătorilor, În contra preacurvarilor, În contra celor cari strâmb jură, În contra celor care fură Din truda simbriașului Căci opresc partea omului, În contra celor ce vădesc Că pe orfan îl asupresc, Pe văduvă și pe toți cei Cari sunt străini față de ei. Mărturisesc – de bună seamă – Și-n contra celor ce n-au teamă De Mine” – zice Cel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are.

Maleahi 3:6

„Căci Eu sunt Domnul, Eu sunt Cel Care nu M-am schimbat defel. Voi, ai lui Iacov fii – să știți – De-aceea n-ați fost nimiciți!

Fapte 3:14

Voi, însă, toți v-ați lepădat De Cel Sfânt și Neprihănit Și, în al Său loc, ați dorit Un ucigaș, ca să primiți.

Deuteronom 32:4

El este Stânca întărită. Lucrarea Sa-i desăvârșită. Drepte sunt căile pe care Al nostru Dumnezeu le are. Întotdeauna – ne-ndoios – Domnul se-arată credincios, Iar nedreptatea nu trăiește În Dumnezeu. El se vădește A fi, mereu, drept și curat.

Deuteronom 33:27

Veșnic e Domnul Dumnezeu Și-un adăpost e El, mereu. Sub al Său braț, El – veșnic – are– Un loc menit pentru scăpare. Pe-ai tăi vrăjmași, necontenit, Din fața ta, i-a izgonit Și-n orice loc ai să-l găsești, Ți-a poruncit: „Să-l nimicești!”

1 Timotei 1:17

A Celui care, Împărat, E, peste veșnicii, aflat, A Celui, de la început, Nemuritor și nevăzut, A Celui care e, mereu, Singurul nostru Dumnezeu, Să fie salva și, din plin, Cinste să aibă El! Amin.

1 Timotei 6:16

Având, mereu, în stăpânire, Tot ce se cheamă nemurire Și locuiește în lumină. Nimeni, la El, nu o să vină, Căci nu se poate-apropia De El, vreodată, nimenea. Nimeni, nicicând, nu a putut, Pe El, ca să Îl fi văzut. De cinste și putere-i plin, În vecii vecilor! Amin.

Evrei 13:8

Și ieri și astăzi – ne-ndoios – Același e Iisus Hristos Și tot la fel, are să fie Și-acum, dar și în veșnicie!

Revelația 1:11

Glasul pe cari l-am auzit, În felu-acesta, mi-a vorbit: „Sunt Alfa și Omega, Eu; Eu sunt întâiul, tot mereu, Precum – de-asemeni – negreșit, Tot Eu sunt Cel de la sfârșit. Ce vei vedea, minte să ții Și într-o carte, tot, să scrii. Apoi, Bisericilor care, Pământul Asiei le are – Biserici care șapte sânt – Trimite-le al Meu cuvânt. Vei scrie, astfel, la Efes, Smirna, Pergam; bine-nțeles, La Tiatira vei mai scrie; În Sardes, vreau să se mai știe, În Filadelfia și-apoi, În Laodiceea.” ‘Napoi,

Revelația 1:8

„Eu, Alfa și Omega, sânt. Eu, Începutul, sunt numit Și tot Eu sunt chemat Sfârșit”, Ne spune Domnul Dumnezeu – Acela cari este mereu, Cel ce era, Cel care vine Și care prin puterea-I ține, Toate-n picioare, ne-ncetat, Și-Atotputernic, e chemat.

1 Samuel 2:2

Nimeni nu este, pe pământ La fel cu e Domnul, de sfânt. Alt Dumnezeu – la fel ca Tine – N-a fost și nu va fi, știu bine. Nu-i stâncă, precum e, mereu, Al nostru Domn și Dumnezeu.