Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Filipeni 4:12 - Biblia în versuri 2014

12 Știu și smerit ca să trăiesc, Atunci când sunt în sărăcie, Știu și-n belșug și bogăție. În toate m-am deprins, umblând, Să fiu sătul, dar și flămând, Să am un trai îmbelșugat, Dar și în lipsă-a fi aflat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

12 Știu și să trăiesc smerit, știu și să trăiesc în belșug. În totul și în toate m-am deprins și să fiu sătul, și să fiu flămând, și să fiu în belșug, și să fiu în nevoie.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

12 Știu ce înseamnă să fii sărac, dar mă adaptez și la situația de abundență (materială). Am învățat secretul de a fi satisfăcut în orice circumstanță – indiferent că sunt sătul sau flămând, în abundență materială sau în lipsuri.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

12 Știu și să duc lipsă, și să am din prisos. În toate și în orice [împrejurare] m-am deprins și să fiu sătul, și să-mi fie foame, și să am din prisos, și să duc lipsă.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

12 Ştiu să trăiesc şi în sărăcie, ştiu să trăiesc şi în belşug; în orice împrejurare, m-am obişnuit să fiu şi sătul şi să-mi fie foame, să trăiesc în belşug şi să duc lipsă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

12 Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă.

Onani mutuwo Koperani




Filipeni 4:12
15 Mawu Ofanana  

Le-ai dat din Duhul Tău cel bun, Făr’ să iei seama la ce spun, Ca-n felu-acesta să-i deștepți Și să îi faci mai înțelepți. De gura lor, n-ai depărtat Mana din cer și-apoi le-ai dat Și apă să se răcorească Și setea să și-o potolească.


În acest fel a cuvântat Domnul, atunci când m-a-nștiințat Să nu urmez calea pe care, Al meu popor, acum, o are:


Iată, venit-am înapoi Și-n urmă, m-am căit apoi, Iar după ce-am recunoscut Greșelile ce le-am făcut, Mă bat pe pulpe, ne-ncetat, Căci mă simt tare rușinat. Asupră-mi, port ocara grea, Încă din tinerețea mea.”


Haideți! Luați toți, jugul Meu Și-asemeni Mie fiți, căci Eu Sunt blând, cu inima smerită. La Mine poate fi găsită Odihna-atât de necesară Pentru sufletul vost’. Ușoară


Iisus continuă: „Eu voi Asemăna pe acel care A-nvățat totul cu răbdare – Ce trebuie ca să se știe Despre acea Împărăție A cerului – cu-n gospodar Care va scoate, așadar, Din visterie, lucruri noi Și, de-o potrivă, vechi, apoi.”


„Eu, Pavel dar, vă rog frumos, Prin bunătatea lui Hristos Și prin blândețea Lui, cea mare – Eu, „îndrăzneț, din depărtare În contra voastră, dar smerit, Atunci când sunt, la voi, sosit” –


„De fapt”, spun ei, „ceea ce-a zis Și, prin epistole, ne-a scris, Sunt lucruri, de putere, pline, Cu greutate. Dar, știm bine, Că dacă el însuși, apoi, O să se afle printre noi, E moale, și-n cuvântul lui, Vedem că, greutate, nu-i.”


Multe-am avut de îndurat: Necaz și osteneli, mereu, Am întâlnit, în drumul meu. Adesea, în priveghi, eram; Foamea și setea, o răbdam; În posturi lungi, mereu, am stat; Frigul, și el, m-a încercat, Căci straiele mi-au cam lipsit!


Sau, săvârșit-am un păcat, Dacă, pe mine m-am smerit, Ca să puteți voi, la sfârșit, S-ajungeți a fi înălțați, Sau pentru că – dragii mei frați – Fără de plată, am venit Și, Evanghelia, v-am vestit?


Iar când, la voi, am poposit Și, în nevoie, m-am găsit, Feritu-m-am, ca nu cumva, Să îi fiu sarcină, cuiva. Dacă, nevoi m-au încolțit, De ele-atunci, au îngrijit Frații care-au venit apoi, Din Macedonia, la voi. În toate, eu am căutat – Și am să caut, ne-ncetat – Să mă feresc, ca nu cumva, Să-ngreunez, pe cineva.


Poporu-acesta, rătăcit Într-un pustiu, El l-a găsit. Doar urlete înfricoșate, În marea lui singurătate, Se auzeau, necontenit. El l-a luat și l-a-ngrijit, Cu dragoste, pe-acel popor; Ca pe lumina ochilor, El l-a păzit, neîncetat –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa