Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Filipeni 3:2 - Biblia în versuri 2014

2 Păziți-vă, necontenit, De câini-aceia! Negreșit, De lucrătorii răi, să știți, De-asemenea, să vă feriți! De scrijeliți-acei, apoi, Fugiți, întotdeauna, voi!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 Feriți-vă de câinii aceia! Feriți-vă de lucrătorii aceia răi, feriți-vă de mutilatorii aceia!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Feriți-vă de acei „câini”! Mă refer la acei lucrători răi care își mutilează corpul.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 Feriți-vă de câini! Feriți-vă de cei ce fac răul, feriți-vă de cei scrijeliți!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 Feriţi-vă de câini! Feriţi-vă de cei care fac răul! Feriţi-vă de cei ce se circumcid!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 Păziți-vă de câinii aceia; păziți-vă de lucrătorii aceia răi; păziți-vă de scrijeliții aceia!

Onani mutuwo Koperani




Filipeni 3:2
31 Mawu Ofanana  

Voi – răilor – seama luați: De mine să vă-ndepărtați, Pentru că eu păzesc mereu, Poruncile lui Dumnezeu!


Căci niște câini mă înconjoară. Nelegiuiții mă-nfioară, Dându-mi târcoale ne-ncetat. În al lor mijloc așezat – Iată – acuma, am ajuns. Mâini și picioare, mi-au străpuns,


De sabie – o, Domnul meu – Îmi scapă sufletul, mereu, Și izbăvește a mea viață De câinii care-mi stau în față!


Cum câinele se-ntoarce – știți – ‘Napoi, la ceea ce-a vărsat, Și cel nebun va fi-nturnat Iarăși, la vechea-i nebunie.


Sunt mulți cei care au să cadă. Multe vânzări au să se vadă – Căci se vor vinde între ei – Și nu puțini vor fi acei Cari ură au să vă nutrească.


„De-acei proroci ce mint, vegheați Să nu ajungeți, înșelați. Ei au să vină, pe la voi, Lupi, îmbrăcați în piei de oi.


Un lucru să mai țineți minte: La câini, să nu dați, lucruri sfinte, Nici porcilor, mărgăritare, Să nu le calce în picioare – Neavând preț la ei – iar după Aceste toate, să vă rupă.”


De-aceea, iată – vă spun eu – Că nu acela e Iudeu, Cari, prin afară, se arată. Tăierea împrejur e dată, Nu de a cărnii încrestare.


Să știți că oamenii acei, Apostoli mincinoși sunt ei. De-asemenea, sunt lucrători, Cari se vădesc înșelători Și se prefac – neîndoios – Că sunt în slujba lui Hristos, Și că ajuns-au ca să fie – De El – puși, în apostolie.


„La slobozenie-ați fost chemați, Acum, cu toți, dragii mei frați. Dar să nu facă nimenea, O pricină apoi, din ea Prin cari să poată să trăiască, Doar pentru firea pământească, Ci unii, altora, să știți – Cu dragoste – să vă slujiți.


Dar dacă voi vă tot mușcați Și-unii pe alții vă mâncați, Seamă luați, ca să nu fiți – Unii, de alții – nimiciți.”


Căci în Iisus Hristos, tăiere – Sau dimpotrivă, netăiere – Cari, împrejur, se săvârșește, Nimic, nimic, nu prețuiește. Numai credința dovedită, Prin dragoste, e prețuită.


Pierzarea e al lor sfârșit, Iar pântecele – negreșit – Le este singur dumnezeu; Rușinea-i slava lor, mereu, Iar gândurile lor le sânt, La lucruri doar, de pe pământ.


Căci cei ce-s împrejur tăiați, Suntem chiar noi, dragii mei frați: Noi – care Îl slujim, mereu, Prin Duhul Sfânt, pe Dumnezeu – Noi – cei care am încercat, Atuncea când ne-am lăudat, S-aducem laude-n Iisus – Noi – cari, nădejdea, nu ne-am pus În lucrurile pământești, Ci doar în cele ce-s cerești.


Să-ți ții credința, ne-ncetat, Precum și cugetul, curat, Pentru că unii l-au pierdut Și, din credință, au căzut.


Oameni-aceștia s-au fălit, Că Îl cunosc pe Dumnezeu, Însă prin ce face ei, mereu, De fapt, doar Îl tăgăduiesc Și-astfel, o scârbă se vădesc. Netrebnici sunt și nesupuși Și doar, pe fapte rele, puși.”


Exact precum a cuvântat Vechea zicală, s-a-ntâmplat, Cu acești oameni: „Înapoi, Se-ntoarse câinele apoi, La ceea ce el a vărsat”, Sau „În mocirlă a intrat, Ca să se tăvălească, iată, Scroafa care a fost spălată”.”


Căci printre voi, s-au strecurat Oameni care s-au arătat, Pentru osândă, pregătiți – Scriși pentru ea – și dovediți Drept niște oameni păcătoși. N-au fost, nicicând, evlavioși, Și-n desfrânare au schimbat, Harul pe care ni l-a dat Al nostru Domn și Dumnezeu. Ei au tăgăduit, mereu, Pe singurul Stăpân, de sus, Pe Domnul nost’, Hristos Iisus.


„Îți știu necazul suferit Și sărăcia, negreșit. (Cu toate-acestea, ești bogat.) Batjocuri multe-ai îndurat, Din pricină de la acei Care își zic că sunt Iudei, Însă nu sunt, ci se vădesc, Precum că ei alcătuiesc, De fapt, o sinagogă-n care, Satana este cel mai mare.


Dar cei curvari, sau cei fricoși, Ori ucigași, necredincioși, Precum și toți aceia care Aduc, la idoli, închinare, Sau vrăjitori, ori mincinoși, Sau cei ce se vădesc scârboși, Au parte de-un anume loc: Acela-i iazul cel de foc. A doua moarte – negreșit – Vor avea ei, de moștenit.”


Afară-s numai vrăjitori, Câini, ucigași, închinători La idoli, precum și curvari, Alăturea de toți cei cari Iubesc minciuna și se-adună, Ca să trăiască în minciună!


Iată, acuma, îți dau Eu, O parte dintre cei pe care, Satan, în sinagogă-i are, Care își spun că sunt Iudei, Dar mint, pentru că nu sunt. Ei, De-acuma, vor veni la tine, Ca la picioare-ți, să se-nchine, Și vor pricepe, negreșit, Ce mult, pe tine, te-am iubit.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa