Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Filipeni 3:1 - Biblia în versuri 2014

1 „Încolo, vreau, dragii mei frați, În Domnul, să vă bucurați. Mie – ca să vă scriu, mereu, Aceleași lucruri – nu mi-e greu, În timp ce vouă, ne-ndoios, Vă sunt acestea, de folos.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

1 În cele din urmă, frații mei, bucurați-vă în Domnul! Mie nu-mi este greu să vă scriu aceleași lucruri, iar vouă, faptul că vă scriu, vă dă siguranță.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

1 În concluzie, frații mei, bucurați-vă în (relația voastră cu) Stăpân(ul nostru). Mie nu îmi este greu să vă scriu despre aceleași lucruri; dar pentru voi, ele reprezintă o măsură (suplimentară) de protecție.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

1 În rest, frații mei, bucurați-vă în Domnul! Mie nu mi-e greu să vă scriu aceleași lucruri, iar vouă vă sunt spre întărire.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

1 În rest, fraţii mei, bucuraţi-vă în Domnul. Pentru mine nu este o povară să vă scriu aceste lucruri, în timp ce vouă vă este de folos.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

1 Încolo, frații mei, bucurați-vă în Domnul. Mie nu-mi este greu să vă scriu mereu aceleași lucruri, iar vouă vă este de folos.

Onani mutuwo Koperani




Filipeni 3:1
46 Mawu Ofanana  

Tot Israelul a venit, Chivotul, de l-a însoțit, Cu strigăte de bucurie, Cu chiote și veselie, Sunând din goarne-n a lui cale, Din trâmbițe și din chimvale, Făcând lăutele să sune Și harfele ca să răsune.


Cu-al Său Nume, vă lăudați Și-n inimi să vă bucurați!


Toți au băut și au mâncat Atuncea, și s-au bucurat, Șezând în fața Domnului. Apoi, peste poporul Lui, Pe Solomon l-au așezat – A doua oară – împărat, Țadoc fiind acela care Fusese uns drept preot mare.


Ei au mai zis: „Acum, plecați Și, cărnuri grase, să mâncați. Beți băuturi dulci, iar apoi – O parte – să trimiteți voi Și celor care n-au nimic, Să aibă și ei, câteun pic, Căci ziua asta minunată, Domnului nostru-i e-nchinată. Nu vă mâhniți, căci bucuria Lui Dumnezeu vă e tăria.


Cu el doar, te vei desfăta. De vei avea ceva să-I zici, Spre El, fața o să-ți ridici


Vreau să se bucure, de El, Toți oamenii din Israel, Căci Domnul e Acela care, Viață le-a dat, la fiecare. Fiii Sionului să fie Plini – tot mereu – de bucurie! Se veselească, ne-ncetat, Pentru că au un Împărat!


Neprihăniților, mereu, Vă bucurați în Dumnezeu, Umpluți fiind de veselie! Strigați, mereu, de bucurie, Toți cei care vă dovediți, În inimă, neprihăniți!


Neprihăniților, mereu, Vă bucurați în Dumnezeu! Celor care sunt dovediți Că oameni sunt neprihăniți, Le șade bine o cântare De laudă, la fiecare.


Să-ți fie Domnul. Ai să vezi Atuncea, că vei căpăta,


Mereu, mi-aduc aminte bine, Iar focul inimii – în mine – Mi-l vărs. Tristeți mă năpădesc, De câte ori îmi amintesc De vremile-n care mergeam În frunte, iar în jur aveam Toți oamenii poporului. Urcam la Casa Domnului, În strigăte de bucurie, De mulțumiri și veselie, Scoase de o mulțime care Se pregătea de sărbătoare.


Cei care se încred în Tine, Veseli vor fi, că doar Tu poți Ca să îi aperi, cel mai bine. Tu vei fi Doamne, bucurie Pentru acei care iubesc Numele Tău. Tu faci să vie


Pământu-ntreg se veselește, Pentru că Domnu-mpărățește! Ostroavele sunt bucuroase!


Pleava. Tu le vei vântura, Iar ele, risipite, sânt, Luate de-un vârtej de vânt, Furios, ce le va spulbera. Tu, însă, te vei bucura, Te vei făli, mereu, cu Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel.


În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.


„Ai Mei robi – iată – vor cânta, Căci inima le va sălta De veselie și plăcere, Iar voi striga-veți, de durere. În suflete, o s-o simțiți Și veți boci, adânc mâhniți, În duhurile voastre-apoi.


Vă bucurați voi, cei pe care Sionul, drept copii, îi are! În Domnul, să vă veseliți, Căci de la El, ploaie, primiți. El vă dă ploaia timpurie, Precum și ploaia cea târzie, Căci El va face – bunăoară – Precum făcea odinioară


Fiica Sionului să vie Cu strigăte de bucurie! De veselie plin, la fel, Să strige dar, și Israel! Veselă saltă! Te ridică Și tu, cea care îi ești fiică Ierusalimului! Să-ți fie Sufletul plin de veselie!


Căci al tău Domn și Dumnezeu, În al tău mijloc e, mereu, Asemeni unui viteaz care Îți poate da ajutorare. El se va bucura de tine, Iar a Lui dragoste-L va ține Vesel numai și-nflăcărat Doar pentru tine, ne-ncetat.


Iar Efraim are să fie Ca un viteaz și bucurie În inimă, ca și de vin, Avea-va-n vremile ce vin. Lucrul acesta-l vor vedea Ai lor feciori și vor avea, În inimi, numai veselie, Căci Domnul le e bucurie.


Veseli va trebui să fiți Și bucuroși. Răsplata voastră E mare-n cer. ‘Naintea noastră, Prigoanele le-au suferit Prorocii care au venit.”


Mântuitorul meu – în care, Al meu duh, bucurie, are,


Și nu numai atât, dar noi Ne bucurăm, mereu, apoi, În Dumnezeul Cel de Sus, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Adică prin Acel, prin care, Noi căpătat-am împăcare.”


„Încolo, frații mei iubiți, Eu vreau ca, sănătoși, să fiți. Desăvârșiți-vă, mereu, Îmbărbătându-vă, la greu. În cugete, curați să fiți Și-n pace numai, să trăiți. Atunci, al păcii Dumnezeu – Precum și-al dragostei – mereu, Vă va veghea și, negreșit, În toate, vă va fi păzit.


Încolo, fraților, să știți, Ca-n Domnul, să vă întăriți Și scut, doresc eu, să vă fie, A Lui putere și tărie.


Acestea-n fața Domnului, Se vor mânca, în locu-acel Care va fi ales, de El. Acolo, le veți mânca voi, Cu-ai voști’ copii, cu robi-apoi, Precum și cu Levitul care, Loc, în cetatea voastră-și are. Acolo, să vă adunați Cu toți și să vă bucurați, În fața Domnului, de toate Acele bunuri căpătate.


În fața Domnului, mereu – În locul Său, ales anume Pentru a-Și pune al Său Nume – Tu să te bucuri, însoțit De fii, de fiice, de Levit, De robii care te slujesc, De-orfanii care viețuiesc Cu tine-alături, în cetate, De văduvele cari aflate Vor fi, de-asemenea, la tine, Și cu străinul care vine Să locuiască lângă voi.


Căci cei ce-s împrejur tăiați, Suntem chiar noi, dragii mei frați: Noi – care Îl slujim, mereu, Prin Duhul Sfânt, pe Dumnezeu – Noi – cei care am încercat, Atuncea când ne-am lăudat, S-aducem laude-n Iisus – Noi – cari, nădejdea, nu ne-am pus În lucrurile pământești, Ci doar în cele ce-s cerești.


În Domnul, să vă bucurați! Iată că, iarăși, vă zic eu, Ca să vă bucurați, mereu!


Tot ceea ce-i adevărat, Tot ceea ce s-a arătat Vrednic, pentru a fi cinstit, Tot ceea ce s-a dovedit Că este drept și e curat, Tot ceea ce ați constatat Că este vrednic de iubit, Tot ce e demn de-a fi primit, Orișice faptă bună-apoi Și orice laudă – pe voi – Necontenit, să vă-nsoțească Și-acestea să vă-nsuflețească.


„Încolo, sunteți învățați, Cum trebuie să vă purtați, Pentru a fi plăcuți, mereu, De către-al nostru Dumnezeu. Așa să faceți – vă rugăm – Și, totodată, vă-ndemnăm În Sfântul Nume-al lui Iisus, Cu o dorință de nespus, Ca în astă privință-apoi, Necontenit, să creșteți voi.


Necontenit, să învățați, Să știți ca să vă bucurați.


Dragii mei frați, doresc să știți, Că trebuie ca să priviți, Cu bucurie, fiecare, Orișice fel de încercare, Ce se abate, peste voi,


Încolo, toți, la fel să fiți: Aceleași gânduri să nutriți, Simțind cu alții și iubind Pe frați și-apoi, miloși fiind, Întotdeauna, și smeriți.


Ci dimpotrivă, încercați, Mereu, ca să vă bucurați Că parte ați avut apoi, De-a lui Hristos patimi, și voi, Ca-n urmă, bucuroși să fiți, Putând ca să vă veseliți, La arătarea slavei Lui, La revenirea Domnului.


„Astă scrisoare, fraților, E-a doua. Prea iubiților, Am căutat, în amândouă, Prin ce-am scris, să vă trezesc vouă, O minte sănătoasă, clară, Prin înștiințări; să vă fac iară,


Rugându-se, Ana a spus: „În Dumnezeul Cel de Sus, Se bucură inima mea. Prin El, putere voi avea. Puterea mea, El a-nălțat-o Și nimeni n-a mai clătinat-o. Gura mi s-a deschis, pe dată, Contra vrăjmașilor, căci iată, Se bucură sufletul meu, De sprijinul lui Dumnezeu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa