Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Filipeni 2:7 - Biblia în versuri 2014

7 Ci dimpotrivă, S-a lăsat, Pe Sine însuși, dezbrăcat, Luând un chip al robilor, Asemenea oamenilor.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

7 ci S-a golit pe Sine, luând chip de sclav și devenind asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

7 Ci atunci când a devenit asemănător unui om, a renunțat la aceste drepturi personale și a fost de acord să trăiască în condițiile unui sclav!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

7 ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

7 ci s-a golit pe Sine şi a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor, fiind cunoscut după înfăţişare ca om.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

7 ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.

Onani mutuwo Koperani




Filipeni 2:7
31 Mawu Ofanana  

Iată că eu acuma sânt Ca și un vierme, pe pământ. Sunt de ocara tuturor, Disprețuit de-al meu popor.


Priviți-L dar, pe Robul Meu, Pe care-L sprijinesc mereu. El e Alesul Meu, în care, Sufletul Meu plăcere, are. Din al Meu Duh, Eu am luat Și peste El, Eu am turnat. El va vesti neamurilor, Venirea judecății lor.


El Mi-a vorbit, în acest fel: „Tu ești al Meu Rob, Israel, În care vreau a se vedea, Apoi, întreagă slava Mea, Pentru că am găsit că-i bine Ca Eu să Mă slăvesc în tine.”


El va vedea ce a rodit Sufletul Său, când a murit Și se va-nviora astfel. Prin cunoștința-aflată-n El, Al Meu Rob, Cel neprihănit, Pe mulți, îi va fi rânduit La starea care e cerută, Care-i lui Dumnezeu plăcută, Și va lua asupra Lui, Nelegiuirea omului.


După ce șasezeci și doi De săptămâni vor trece-apoi, Stârpit va fi unsul – îți zic – Și nu va mai avea nimic. Poporul unui domn apare Spre-a nimici cetatea-n care Locașul sfânt este aflat. Locașul nu va fi cruțat Și-apoi, sfârșitul ăstui loc Veni-va ca printr-un potop. Războiul este pregătit Să țină până la sfârșit. Alături lui, de-asemenea, Și pustiirea va ținea.


Ascultă Iosua, tu care Ești așezat drept preot mare. De-asemenea, vor asculta Și cei aflați în fața ta, Căci ei, tovarăși, se vădesc Și-n a ta slujbă te-nsoțesc. În vremea ce o să sosească, Ei, semne, au să se vădească, Atunci când voi aduce Eu, Odrasla Mea, pe Robul Meu.


Saltă acum! Te veselește Tu, fiică a Sionului! Fiica Ierusalimului Saltă și tu, de veselie, Și strigă-acum, cu bucurie! Iată-L pe Împărat că vine Și se apropie de tine! Iată-L, El e neprihănit! Vine biruitor, smerit! El se apropie de tine! Călare, pe măgar, El vine! Pe mânzul măgăriței, iată, Venind spre tine, se arată!


„Iată, Acesta-I Robul Meu, Pe care-acum L-am ales Eu. El este Fiul Preaiubit. În El, sufletu-Mi a găsit Plăcerea. De aceea, Eu Torn, peste El, din Duhul Meu. El va vesti, Neamurilor, Sosirea judecății lor.


Pentru că Fiul omului S-a coborât din slava Lui, Nu ca vreun om să Îl slujească, Ci, dimpotrivă, să-i servească, Pe alții, El, murind apoi, Plătind astfel, să trăiți voi. Prin moartea Lui, răscumpărată, Umanitatea e iertată.”


Iisus a zis: „E-adevărat, Că de Ilie, așezat, Va trebui – totul – să fie; Și tot așa Scriptura scrie, Că fi-va Fiul omului, Deposedat de slava Lui, Batjocorit și defăimat, De suferințe încercat.


Voi, cine credeți, că-i mai mare: Cel ce-i la masă, sau cel care Slujește-acolo-n acea casă? Nu-i mare cel ce stă la masă? La fel sunt Eu, căci Mă găsesc, Cu voi, aici, să vă slujesc.


Acest Cuvânt S-a întrupat Și-n har și adevăr a stat, Aici – la noi – de-a locuit, Iar noi, cu toții, am privit Slava și măreția Lui – Slavă, asemeni Tatălui, Cari, doar pe El, L-a zămislit.


Ea Îl privește, negreșit, Pe al Său Fiu, ce-i zămislit, Ca trup – așa precum se știe – Din a lui David seminție,


Căci și Hristos – prin ce-a făcut – Nu Sie Însuși Și-a plăcut, Ci a făcut precum s-a zis, Precum e, în Scriptură, scris: „Ocara ce lovea în Tine, Iată, căzut-a peste Mine.”


„Hristos fusese, fraților, Într-adevăr, un slujitor Pentru tăierea împrejur, Spre-a dovedi, celor din jur, Credincioșia Domnului Și-a întări cuvântul Lui – Adică ce-a făgăduit Părinților, necontenit –


Iată că Domnul a făcut Ceea ce Legea n-a putut, Pentru că firea pământească A reușit să o oprească, Lăsând-o fără de putere. Dar Dumnezeu – prin a Lui vrere – Atuncea a intervenit Și astfel, fost-a osândit Păcatu-n firea pământească, Căci L-a trimis să se jertfească Pe însuși Fiul Său – Cel care – O fire asemănătoare, Cu a păcatului, luase Când, înspre lume, se-ndreptase,


Într-adevăr, El S-a vădit, Prin slăbiciune, răstignit; Dar prin acea putere mare, Pe care Dumnezeu o are, Acum, mereu, trăiește El. Cu noi, s-a întâmplat, la fel, Căci slabi, în El, ne-am arătat, Dar prin puterea ce s-a dat, De la al nostru Dumnezeu, Tari ne vom ține, tot mereu, Și plini de viață, vom fi noi, Astfel, cu El, față de voi.


Cu toți cunoașteți, căci v-am spus, De harul Domnului Iisus: Bogat era, dar, pentru voi Sărac, El S-a făcut apoi, Pentru ca voi, îmbogățiți, Prin sărăcia Lui, să fiți.


Dar când venit-a, peste fire, A vremurilor împlinire, Tatăl, din ceruri – cum a zis – Pe al Său Fiu, ni L-a trimis – Cari, prin femeie-i zămislit Și cari, sub Lege, a venit –


Măcar că al lui Dumnezeu Chip, îl avea, El n-a luat, Ca pe un lucru de-apucat, Faptul că El se dovedea, Cu Dumnezeu, asemenea,


Mereu, cu ochii ațintiți, Spre Căpetenie, să fiți, Către Desăvârșirea care Credința tuturor o are, Adică la Hristos Iisus, Cari pentru ce-I fusese pus În față – pentru bucurie – A fost în stare ca să vie Aici, și cruce-a suferit, Rușinea a disprețuit Și-acuma, șade, tot mereu, La dreapta, lângă Dumnezeu, Unde chemat a fost să vie, Lângă-al Său scaun de domnie.


Vă-ndemn apoi, să nu-i uitați Pe cei ce sunt întemnițați, Ca și cum v-ați afla chiar voi, În lanțurile lor; apoi, Nici pe cei care-s chinuiți, Căci toți, un trup, alcătuiți.


Pentru știința tuturor, Vă spun, acuma, fraților, Că nu avem un Preot Mare Cari, milă, pentru noi, nu are – Pentru a noastră slăbiciune Ce caută a ne supune – Ci El, în toate – negreșit – Asemeni nouă, ispitit Ajunse-a fi și încercat, Însă a fost fără păcat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa