Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Filipeni 2:2 - Biblia în versuri 2014

2 Vă rog atunci, pe fiecare, Să încercați să-mi faceți mie, O negrăită bucurie, Ținându-vă strâns, în unire, Având o singură simțire, O dragoste, un singur gând Și-un suflet, în al vostru rând.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

2 faceți-mi bucuria deplină și fiți în același gând, având aceeași dragoste, fiind uniți în suflet și având un singur scop!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

2 Dacă vă caracterizează aceste lucruri, vă cer să îmi faceți o bucurie completă demonstrând unitate în ce privește mentalitatea, dragostea, spiritul (acțiunilor) și scopul (vostru).

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

2 faceți-mi bucuria deplină: să gândiți la fel, să aveți aceeași iubire, aceeași simțire, un singur cuget!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

2 faceţi-mi bucuria deplină şi gândiţi la fel, având aceeaşi iubire, aceeaşi simţire, un singur cuget.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

2 faceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând.

Onani mutuwo Koperani




Filipeni 2:2
28 Mawu Ofanana  

În pace doar, să viețuiești, Din pricină că ai mei frați Și-ai mei prieteni sunt aflați În sânul tău. Pace să ai


Mireasa este-a mirelui; Prietenul acestuia, Ce bucurie va avea, Că șade-alăturea de mire, Putând s-asculte-a sa vorbire! Acum, această bucurie Care îmi este dată mie – Aflați dar – că este deplină Și, veșnic, ea are să țină.


Fiu al lui Iacov. Toți stăteau Și, într-un cuget, stăruiau, Mereu, în rugăciuni. Cu ei, Erau și câteva femei: Maria – mama Domnului – Iar, lângă ea, toți frații Lui.


În ziua, care se numea A Cincizecimii, se găsea Ceata apostolilor, toată, În acel loc, iar, adunată.


Din Templu, zilnic, ei erau. Acasă, pâinile frângeau, Luând hrana, în curăție De inimă și bucurie.


Noroadele se adunau Lângă apostoli, căci vedeau Minuni și semne-nfăptuite, Prin ei, și boli tămăduite. În al lui Solomon pridvor Ședeau, în fața tuturor,


Un lucru, să mai țineți minte: S-aveți aceleași simțăminte, Unii față de alții. Stați, Doar în smerenie. Nu umblați După un lucru socotit Înalt, ci stați la cel smerit. Să căutați a fi deștepți: Nu vă dați, singuri, înțelepți.”


Și vă îndemn, din nou anume, Ca pentru-al lui Iisus Sfânt Nume, S-aveți un fel doar, de vorbire. Nu vă lăsați conduși de fire, Și nu lăsați ca între voi Să fie dezbinări apoi; Ci vreau să învățați să fiți, În gând și-n simț, mereu uniți.


„Încolo, frații mei iubiți, Eu vreau ca, sănătoși, să fiți. Desăvârșiți-vă, mereu, Îmbărbătându-vă, la greu. În cugete, curați să fiți Și-n pace numai, să trăiți. Atunci, al păcii Dumnezeu – Precum și-al dragostei – mereu, Vă va veghea și, negreșit, În toate, vă va fi păzit.


De-aceea-n acest fel v-am scris, Pentru că-n gândul meu, mi-am zis, Precum că, la venirea mea, Nu vreau, ca parte, a avea, Cumva, apoi, de întristare, Tocmai de la aceia care Ar trebui ca, bucurie, Să poată a-mi aduce, mie. Însă, referitor la voi, Încredințat sunt eu apoi, Precum că bucuria mea, Și-a voastră e, de-asemenea.


Să știți că n-am fost mângâiați Doar prin venirea lui – dragi frați – Ci și prin mângâierea care I-ați dăruit-o fiecare. Când Tit, la noi, a poposit, În grabă, ne-a istorisit, Despre dorința ce-o purtați, De lacrima ce o vărsați, De râvna voastră, pentru mine. Aceste vești mi-au făcut bine, Astfel încât, când le-am aflat, Cu mult mai mult, m-am bucurat.


Neîncetat, mă rog apoi, Cu bucurie doar, dragi frați,


Ținând Cuvântul vieții, sus, În ziua lui Hristos Iisus, Ca să mă laud, așadar, Că nu mi-a fost truda-n zadar.


Căci n-am pe nimeni, ca și el, Care să poată-n acest fel, Simțirea să mi-o-mpărtășească Și care să se îngrijească, De starea voastră. Știu prea bine,


Astfel dar, lui Evodia – Precum și lui Sintichia – Îndemn le dau, ca orișicând, Să fie-n Domnul, doar un gând.


Chiar dacă eu – pe al meu drum – Departe sunt, de voi, acum, Totuși – cu duhul – negreșit, Sunt lângă voi, necontenit, Privind cu bucurie-apoi, La rânduiala dintre voi Și la tăria de credință, Pe cari, cu mare sârguință, O țineți, în Hristos Iisus.


Noi, însă, frații mei iubiți De Domnul, nu mai contenim, Lui Dumnezeu, să-I mulțumim, Că va ales spre mântuire – De la-nceput – și spre sfințire, În Duhul adevărului, Precum și în credința lui.


De ale tale lacrimi – eu – Aminte, îmi aduc, mereu, Pentru că tare îmi doresc, Din nou, ca să te întâlnesc Și sufletul, umplut, să-mi fie, Astfel, de-o mare bucurie.


În Domnul, fă-mi, dacă se poate, Atâta bine, iubit frate, Să-nviorezi, te rog frumos, Bătrâna-mi inimă-n Hristos.


Iată că mi s-a dat de știre, Și foarte mult m-am bucurat Atuncea când eu am aflat, Pe unii, din copiii tăi, Umblând, acum, pe drepte căi – În adevăr – necontenit, După porunca ce-am primit, Chiar de la Tatăl nost’, ceresc.


Mai mare bucurie, eu, Decât s-aud de-ai mei copii Că umblă-n adevăr, să știi Că, niciodată, n-am avut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa