Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Filipeni 1:6 - Biblia în versuri 2014

6 Încredințat sunt eu apoi, Căci Cel care-a-nceput, în voi, Să desfășoare-astă lucrare, Acela și putere are, Să o-mplinească, ne-ndoios, Până în ziua lui Hristos.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 fiind convins că Acela Care a început în voi o bună lucrare, o va termina până în ziua lui Cristos Isus.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Eu sunt convins că Acela care a început să lucreze astfel în voi, Își va finaliza acest valoros proiect până în ziua (revenirii) lui Cristos Isus.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Sunt încrezător că cel care a început în voi această lucrare bună o va duce la îndeplinire până în ziua lui Cristos Isus.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 fiind convins că Cel care a început în voi lucrarea aceasta bună o va desăvârşi până în ziua lui Hristos Iisus.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Sunt încredințat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.

Onani mutuwo Koperani




Filipeni 1:6
33 Mawu Ofanana  

Domnul sfârși-va ce-a-nceput, Ceea ce are de făcut, Căci bunătatea Domnului Ține în veacul veacului. Doamne, nu părăsi pe cale, Lucrările mâinilor Tale.


Iisus răspunse: „Nu e greu, Lucrarea Domnului nu-i mare: El cere, de la fiecare, Să creadă-n Cel ce e trimis, De El, la voi.” Cu toți I-au zis:


Când aste lucruri auziră, Încet, cu toți se potoliră, Iar, în final, ei L-au slăvit, Pe Domnul: „El a dăruit, Și Neamurilor, pocăință” – Au zis apoi. „Le dă putință, La toți dar, să se pocăiască Și astfel, viață, să primească.”


Între femeile acele – Fusese una, anumită. Ea, Lidia, a fost numită – Din Tiatira se trăgea. Femeia se-ndeletnicea Doar cu a purpurei vânzare. Era foarte ascultătoare Și teamă a avut, mereu, Față de Domnul Dumnezeu. Inima, Domnul i-a deschis, Să ia aminte la ce-a zis Pavel, femeilor. Îndată,


Să știți că El, pân’ la sfârșit, Vă întărește, negreșit, Ca fără vină să fiți voi, Când se va-ntoarce înapoi, Din slăvile cerești – de sus – Al nostru Domn, Hristos Iisus.


În astă-ncredințare-am vrut, Să vin, ca voi să fi avut, În felu-acesta, așadar – Atuncea – un al doilea har.


De-aceea-n acest fel v-am scris, Pentru că-n gândul meu, mi-am zis, Precum că, la venirea mea, Nu vreau, ca parte, a avea, Cumva, apoi, de întristare, Tocmai de la aceia care Ar trebui ca, bucurie, Să poată a-mi aduce, mie. Însă, referitor la voi, Încredințat sunt eu apoi, Precum că bucuria mea, Și-a voastră e, de-asemenea.


Mă bucur că, în fiecare, Mă pot încrede, tot mereu, În orișice privință, eu.”


Dacă, din Macedonia, Unii, să mă-nsoțească-or vrea – Și gata, n-o să vă găsim – N-aș vrea ca, rușinați, să fim, În toate-acestea-n urmă, noi (Ca să nu zic, mai bine, „voi”), Pentru încrederea pe care Eu o aveam, în fiecare.


În ce-i referitor la voi, Eu am încredere apoi, În Domnul, că voi nu gândiți, În alt fel. Dar voiesc să știți Bine, cum că acela care V-a făcut astă întristare – Oricine-ar fi el – negreșit, Osândă își va fi primit.


Spre-a sfinților desăvârșire, Pentru lucrarea de slujire Prin care trebuie zidit Al lui Hristos trup, împlinit


Spre a putea, apoi, să știți, Mereu, ca să deosebiți Care sunt lucrurile-alese Și cum trebuiesc înțelese, Ca să puteți să fiți curați Și ca să nu vă-mpiedicați, Până în acea zi, în care, Domnul Iisus Hristos apare;


Voiesc să vă destăinui eu, Căci cu privire la Hristos, Ați primit har – neîndoios – Nu doar pentru a crede-n El, Ci și spre-a pătimi astfel, Pentru al nostru Domn și-apoi,


Deci prea iubiților, precum M-ați ascultat mereu, și-acum, Aș vrea ca să mă ascultați Și ne-ncetat, să căutați Ca mântuirea ce-o aveți, Până la capăt, să puteți Ca să o duceți fiecare – Cu frică și cutremur mare – În fiecare zi din viață, Nu numai când sunt eu, de față. Faceți acest lucru, mereu,


Pentru că numai Dumnezeu E Cel care lucrează-n voi, Dând fiecăruia apoi – După plăcerea Lui – voință, Înfăptuire, biruință.


Ținând Cuvântul vieții, sus, În ziua lui Hristos Iisus, Ca să mă laud, așadar, Că nu mi-a fost truda-n zadar.


Așadar, împrejur tăiați Suntem acum, căci, îngropați, Printr-un botez, am fost, cu El Și-apoi, am înviat, la fel – Tot împreună – prin credința, În Cel care-a avut putința, Să spargă ale morții porți Și să-L învie, dintre morți.


Când Tatălui, Îi stăm ‘nainte, De voi, ne-aducem noi, aminte, Și de lucrarea de credință Ce-o săvârșiți, cu sârguință, De osteneala arătată, În dragostea voastră curată, Precum și de nădejdea voastră – Pe care, în credința noastră – O țineți, cu tărie, sus, În Domnul nost’, Hristos Iisus!


Tocmai de-aceea, necurmat, Pe Dumnezeu, noi L-am rugat Ca vrednici, El să vă găsească, De-a Lui chemări și să-mplinească, Mereu, cu mari puteri apoi, Orice dorință este-n voi – Din bunătate zămislită – Și-orice lucrare, răsărită, Dintr-o credință-adevărată,


Încredere avem, apoi, În Domnul nost’, precum că voi, Întotdeauna – negreșit – Veți face cum v-am poruncit.


Ți-am scris acestea, bizuit Pe ascultarea ce-ai vădit Și știu că tu vei fi făcut, Mai mult, decât eu ți-am cerut.


Nu părăsiți încrederea Ce o aveți, căci doar prin ea, O să ajungă fiecare, Să capete-o răsplată mare!


Mereu, cu ochii ațintiți, Spre Căpetenie, să fiți, Către Desăvârșirea care Credința tuturor o are, Adică la Hristos Iisus, Cari pentru ce-I fusese pus În față – pentru bucurie – A fost în stare ca să vie Aici, și cruce-a suferit, Rușinea a disprețuit Și-acuma, șade, tot mereu, La dreapta, lângă Dumnezeu, Unde chemat a fost să vie, Lângă-al Său scaun de domnie.


Dar Dumnezeul harului – Cel care-n bunătatea Lui, La a Lui slavă, va adus, Acuma, prin Hristos Iisus – După ce o să suferiți Puțin timp doar, desăvârșiți O să vă facă. Vă-ntărește, Putere-apoi, vă dăruiește Și veți ajunge, negreșit, Cu toți, atunci, de neclintit.


Să știți că ziua Domnului, Este asemeni hoțului, Cari vine pe nepregătite. În acea zi, vor fi topite De o căldură-ngrozitoare – De-o arșiță dogoritoare – Acele trupuri care sânt Cerești; acest întreg pământ – Cu tot ce e pe el aflat – Va arde-n focul ațâțat. Și cerurile-au să dispară: Cu troznet mare, au să piară.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa