Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Filipeni 1:5 - Biblia în versuri 2014

5 Pentru că, parte, voi luați, La Evanghelie – pe-al meu drum – De la-nceput și pân’ acum.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 datorită părtășiei voastre la Evanghelie, din prima zi și până acum,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 având în vedere că de la început și până acum ați acceptat parteneriatul pentru Vestea Bună.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 pentru participarea voastră la evanghelie din prima zi și până acum.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 pentru participarea voastră la vestirea evangheliei, din prima zi până acum,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 pentru partea pe care o luați la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.

Onani mutuwo Koperani




Filipeni 1:5
23 Mawu Ofanana  

Pe-apostoli, ei îi ascultau Și, împreună, stăruiau În dreapta lor învățătură Și în frățeasca legătură. Tot împreună se aflau Și-atunci când pâinile frângeau, Obișnuind să se adune, Spre-a se uni, în rugăciune.


Dacă din ramurile-acele Unele-au fost tăiate, iar În locul lor, ajuns-ai dar, Să fii, acum, tu altoit – Tu, cel care te-ai dovedit Că din măslin sălbatic ești, Și-astfel părtaș, iată, că ești Grăsimilor măslinului Precum și-al rădăcinii lui –


Mereu, pe sfinți, să-i ajutați, Când, în nevoie, sunt aflați. De oaspeți, trebuie să știți, Ca, primitori, oricând, să fiți.


Precum că toți ai noștri frați, Din Macedonia – pe care I-au susținut, cu mic cu mare, Cei din Ahaia – au găsit, Că este foarte potrivit, Ca să le dea ajutorare, Săracilor pe care-i are Ierusalimul, printre sfinți.


Căci credincios este, mereu, Al nostru Tată – Dumnezeu – Acela care v-a chemat La părtășie, necurmat, Cu Fiul Său Hristos Iisus, Al nostru Domn. Mereu v-am spus,


„Iată, dorim, acum, dragi frați, Ca voi, cu toții, să aflați Știri, despre harul minunat, Pe care Dumnezeu l-a dat, Peste Biserici, câte sânt, Pe-al Macedoniei pământ.


Prin ea se-arată, ne-ndoios, Că Neamurile moștenesc Cu noi, și că alcătuiesc Numai un singur trup apoi, Parte având, la fel ca noi, Pentru acea făgăduință Care se face prin credință, Așa precum fusese spus, În Domnul nost’, Hristos Iisus, Prin Evanghelia Celui Sfânt,


Vreau să vă spun, dragii mei frați, Căci trebuie ca să aflați Că-mprejurările în care Mă aflu, în a mea lucrare, Făcut-au ca, necontenit, Ceea ce-am propovăduit – Adică Evanghelia mea – Câștig să poată a avea Și să înainteze bine.


Aceștia dar, au arătat Cum că din dragoste-au lucrat, Ca unii care știu că eu, Însărcinat am fost, mereu, Spre-a Evangheliei apărare.


Voi doar, mereu, să încercați În vrednic chip, să vă purtați, Față de Evanghelia care, Domnul Iisus Hristos o are, Ca astfel, chiar dacă sosesc – Sau chiar de am să mă găsesc Departe, undeva, de voi – Să pot ca să aud apoi, Că într-un singur duh aflați, Rămâneți tari și că luptați, Mereu, pentru credința care, Această Evangheli-o are,


E drept ca astfel, să gândesc, Despre voi toți, căci vă iubesc Și-n inimă, vă port, mereu, Căci voi, atât în lanțul meu, În întăriri și-n apărare A Evangheliei lucrare, Părtași, cu mine, sunteți dar – Cu toții – la același har.


Deci prea iubiților, precum M-ați ascultat mereu, și-acum, Aș vrea ca să mă ascultați Și ne-ncetat, să căutați Ca mântuirea ce-o aveți, Până la capăt, să puteți Ca să o duceți fiecare – Cu frică și cutremur mare – În fiecare zi din viață, Nu numai când sunt eu, de față. Faceți acest lucru, mereu,


Pe Timotei, îl știți și iată, Îi știți și râvna încercată. El e asemeni fiului Care, pe lângă, tatăl lui, Ca și un rob, s-a arătat Și-n Evanghelie, a lucrat Alături mie, dragii mei, Pentru înaintarea ei.


Pe tine-apoi, pe cari, mereu – La jug – tovarăș, te am eu, Te rog să dai ajutorare, Femeilor acelea, care, Cu mine-alături, au trudit, Când, Evanghelia, am vestit, Cu Clement și cu toți cei care Mi-au fost tovarăși, în lucrare, Având, în felu-acesta, parte De-ași scrie, în a vieții carte, Numele lor. Dragii mei frați,


Dacă prieten, mă găsești, Ca și pe mine, să-l primești.


Căci ne-am făcut – neîndoios – Părtași ai lui Iisus Hristos, Dacă păstrăm pân’ la sfârșit, Al nostru crez, nezguduit – Încrederea ce am avut, În inimi, de la început.


„Simon, zis Petru, rob supus Și-apostol, în Hristos Iisus, Către cei care-au dobândit Credința ce s-a dovedit De-același preț cu cea pe care, Noi am primit-o, fiecare, Prin voia Dumnezeului Și a Mântuitorului Nostru, aflat în ceruri, sus – Adică prin Hristos Iisus.


Deci ce-am văzut și-am auzit, Și vouă v-am împărtășit, Ca astfel, să puteți și voi În părtășie-a fi, cu noi. Toată această părtășie, Cu Tatăl, trebuie să fie Și cu al Său Fiu – cum am spus – Cu Domnul nost’, Hristos Iisus.


Dacă umblăm însă-n lumină – Căci El, lumină, e, deplină – Avem cu toții, părtășie, Unii cu alții și, se știe, Că sângele ce l-a vărsat Hristos – al Său Fiu – ne-a spălat De ale noastre mari păcate, Care, astfel, au fost iertate.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa