Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 9:6 - Biblia în versuri 2014

6 Plin de fiori și-nspăimântat, Saul, pe Domnul, L-a-ntrebat: „Doamne, ce vrei să fac, acum?” „Te scoală, pleacă iar, la drum, Și intră în cetatea ‘ceea” – Îi zise El. „După aceea, Afla-vei, ce ai de făcut.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

6 Tremurând și plin de frică, a întrebat: ‒ Doamne, ce vrei să fac? Domnul i-a zis: ‒ Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

6 Atunci, tremurând din cauza fricii, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” Iar El i-a zis: „Ridică-te, intră în oraș și acolo cineva îți va spune ce trebuie să faci.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

6 Dar ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

6 Acum ridică-te şi intră în cetate şi ţi se va spune acolo ce trebuie să faci!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

6 Tremurând și plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci.”

Onani mutuwo Koperani




Fapte 9:6
33 Mawu Ofanana  

Cine e cel cărui, mereu, Teamă îi e, de Dumnezeu? Aceluia, Domnu-i arată Calea ce trebuie urmată.


Ferice e de omul care, Parte – de-a Ta pedeapsă – are Și de cel care – ne-ncetat – Doamne, de Tine-i învățat În Legea Ta și-l întărești


Eu – căile – i le-am văzut Și știu tot ceea ce-a făcut. Cu toate-acestea, Eu voiesc, Acum, să îl tămăduiesc. Am să-l călăuzesc mereu, Și mângâiere-i aduc Eu. Pe lângă el de-asemenea, Atuncea îi voi mângâia Și pe acei cari se adună Cu el, să plângă împreună.


Iată că tot ce ați văzut, De către Mine s-a făcut, Căci toate-au căpătat ființă Numai după a Mea dorință. Spre cel ce suferă, voiesc – În vremea ‘ceea – să privesc Și spre cel care s-a vădit Că are sufletul mâhnit Știind ca de cuvântul Meu Teamă să aibă, tot mereu.


„Ascultă, fiu al omului” – Îmi zise-atuncea glasul Lui. „Ridică-te, căci Eu voiesc, Îndată, ca să îți vorbesc!”


Asupră-mi, mâna Domnului Venit-a, iar cuvântul Lui Mi-a zis: „Te scoală! Du-te-n vale, Pentru că am găsit cu cale, În locu-acela, să-ți vorbesc!”


Când acest lucru l-am aflat, Trupul mi s-a cutremurat. La vestea asta – bunăoară – Buzele mele se-nfioară, Putreziciunea mă pătrunde Și-n oase ea mi se ascunde; Genunchii mi s-au înmuiat Și sunt cuprinși de-un tremurat. Căci aș putea aștepta, oare, Ziua necazului cel mare, Stând în tăcere, când știu bine Cum că asupritorul vine Și împotrivă-i stă mereu, Sărmanului popor al meu?


Dar mulți, din cei dintâi de-acum, Cei de pe urmă-or fi; precum Și mulți, din urmă, au să vie, Ca printre cei fruntași să fie.”


După ce vorba-i ascultară, Noroadele îl întrebară: „Ce spui? E tare neplăcut; Ne-nvață dar, ce-i de făcut?”


„Pe noi, la tine, ne-a trimis Corneliu” – slugile au zis. „Omul acesta e sutași, Peste o ceată de ostași. De Dumnezeu, e temător, Și-ntreg neamul Iudeilor, Numai de bine, l-a vorbit. La el, un înger a venit, Trimes din partea Domnului, Și-i spuse ca, în casa lui, Pe tine-n grabă să te cheme. Deci hai cu noi și nu te teme, Pentru că invitat tu ești, În casa lui, ca să-i vorbești.”


Iată ce-ai de făcut acum: Gătește-ți oamenii, de drum, Și-apoi, spre Iope, să pornească. Acolo, ei au să-l găsească, Pe Simon, Petru poreclit. Omul acela-i găzduit, La Simon tăbăcarul, care Își are casa, lângă mare. El va veni să îți vorbească.”


Omul acela-i găzduit La Simon tăbăcarul, care Își are casa lângă mare. El îți va spune, negreșit, Ce trebuie înfăptuit.”


Ascultători-au fost pătrunși, De aste vorbe, și străpunși De ele-n inimi, s-au simțit, Căci ziseră: „Noi am greșit! Dar ce să facem, fraților?”


„Doamne, dar ce să fac, acum?”, Am întrebat. „Vezi-ți de drum; Căci, spre Damasc, tu ai pornit. Intră-n cetate; negreșit, Afla-vei ce ai de făcut.”


M-am arătat ție, căci ești Ales să Îmi fii slujitor Și martor al lucrărilor Care de tine-au fost văzute Și ale celor cari, făcute, Vor fi de Mine și, pe care, Le vei vedea-n continuare.


„Doamne, îmi spune, cine ești?”, Întrebă Saul. Domnu-a spus: „Cel prigonit sunt Eu, Iisus. S-arunci piciorul, înapoi – Într-un țepuș – ți-e greu.” Apoi,


Isaia, însă, îndrăznește Mai mult și astfel le vorbește: „Iată, acuma, M-au aflat, Cei care nu M-au căutat; Și au ajuns a Mă ști bine, Cei care nu-ntrebau de Mine.”


Întrucât ei n-au cunoscut, În tot ceea ce au făcut, Neprihănirea cea pe care Domnul o dă, la fiecare. Au căutat, cu osebire, Să-și facă o neprihănire A lor și-atunci, nu s-au supus Neprihănirii cari, de sus, Venit-a, de la Dumnezeu.


Atunci când Legea a venit, Prin ea, greșeala s-a-nmulțit. Unde-i păcat mult, să știți dar, Precum că este mai mult har;


Odinioară, când eram Fără vreo Lege, eu trăiam. Dar când porunca a fost dată, Păcatul a-nviat de-ndată, În timp ce eu m-am pomenit, Atunci, prin el, că am murit.


Deci prea iubiților, precum M-ați ascultat mereu, și-acum, Aș vrea ca să mă ascultați Și ne-ncetat, să căutați Ca mântuirea ce-o aveți, Până la capăt, să puteți Ca să o duceți fiecare – Cu frică și cutremur mare – În fiecare zi din viață, Nu numai când sunt eu, de față. Faceți acest lucru, mereu,


Dar, de la El, în schimb, ne vine Un har, în mai mare măsură. De-aceea zice, în Scriptură, Că „stă-mpotrivă Dumnezeu, La toți cei mândri, dar – mereu – El le dă har celor smeriți”.


Când pe Isai îl întâlnești, La jertfă, vreau să îl poftești. Am să-ți arăt – atuncea – Eu, Care va fi alesul Meu. Să faci precum am să te-ndemn Și să îl ungi cu untdelemn.”


Când i-au văzut pe Filisteni, Saul și cu ai săi oșteni, De-ndată, s-au înspăimântat Și inima le-a tremurat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa