Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 9:36 - Biblia în versuri 2014

36 La Iope-n acel timp ședea O uceniță. Se numea Tabita – Dorca i se spune, În tălmăcire. Fapte bune Și milostenii, a făcut.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

36 În Iafo era o ucenică pe nume Tabita, care tradus înseamnă „Gazelă“. Viața ei era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

36 În Iope exista o femeie care aparținea grupului discipolilor. Ea se numea Tabita – nume care se traduce cu Dorca. Această femeie făcea fapte bune și multe alte binefaceri.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

36 Era la Iópe o credincioasă cu numele de Tabíta, care, tradus, înseamnă „Gazelă”. Aceasta era plină de fapte bune și de pomenile pe care le făcea.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

36 În Iope locuia o ucenică pe nume Tabita, care înseamnă Gazelă. Femeia aceasta făcea multe fapte bune şi era foarte milostivă.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

36 În Iope, era o uceniță numită Tabita, nume care, în tălmăcire, se zice Dorca. Ea făcea o mulțime de fapte bune și milostenii.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 9:36
30 Mawu Ofanana  

Căci din Liban, lemne apoi – Cât vei voi – îți tăiem noi. Plute vom face, după care, La Iafo le trimit, pe mare. Acolo, tu ai să te duci Și la Ierusalim le-aduci.”


Au dat argint meșterilor Pietrari, dar și tâmplarilor. Au dat merinde și ulei Și băutură la acei Care de la Sidon erau Sau celor cari din Tir veneau, S-aducă lemn de cedru care A trebuit adus pe mare, Până la Iafo, din Liban, Așa precum avură-n plan Când învoire-au căpătat Chiar de la Cir cari așezat Fusese, drept stăpânitor, Peste al Persiei popor.


Plăcută ca o căprioară, Ca o cerboaică-n primăvară. Iubește-o dară, necurmat. Tot timpul, să fii îmbătat De ale ei drăgălășii. Îndrăgostit, doresc să fii, De-a ei iubire, ne-ncetat!


Iubitul meu e, bunăoară, La fel ca și o căprioară, Ca și un pui de cerb. În zare, Crește din ce în ce mai mare. Iată-l! Se-apropie pe drum! E lângă zidul nostru-acum. E la fereastră și pândește; Printre zăbrele mă privește


„Vouă vă jur – fiice pe care, Ierusalimul meu le are – Pe căprioarele zglobii Și pe cerboaice din câmpii: Să nu cumva, voi să stârniți Iubirea, și să n-o treziți Din somn – luați dar, seama bine – Până când, singură, ea vine!”


„Hai, vino repede, căci eu Te-aștept aici, iubitul meu! Aleargă iute, bunăoară, La fel ca și o căprioară. Ca și un pui de cerb apoi, Saltă și vino înapoi. Treci peste munți ce răspândesc Miresme, și ne despărțesc!”


Grăbit, Iona s-a ridicat Și înspre Tars a alergat, Departe – după gândul lui – Ascuns de Fața Domnului. La Iafo – astfel – a venit, Unde-o corabie-a găsit. A dăruit prețul cerut Și a pornit cu-al său avut Spre Tars, spunându-și tot mereu Că va scăpa de Dumnezeu.


Doar doi, și el s-a străduit, Și-alți doi talanți a dobândit.


Vă spun că Eu sunt acea Viță, Iar voi sunteți câte-o mlădiță. De-aceea zic că, orișicine Are ca să rămână-n Mine – Și-n cine voi rămâne Eu – O să rodească mult, mereu; Căci, despărțiți, dacă sunteți, De Mine, roadă, nu faceți.


Prin ceea ce voi ați rodit, Al Meu Tată, e proslăvit; Iar voi veți fi printre acei Care sunt ucenicii Mei.


Petru, în casă, i-a poftit, Și-n acea zi, i-a găzduit,


Omul acela mi-a vorbit: „Corneliu! Domnu-a auzit, Rugile tale. A văzut, Ce milostenii, ai făcut. De ele, El Și-a amintit, Căci, înainte-I, s-au suit.


Ce are-a face. Imediat, La Iope, slugile-au plecat.


Omul acel ne-a povestit, Cum că un înger a venit Și-a zis: „Trimite să se ducă Oameni, la Iope, să-l aducă Pe Simon Petru. Ține minte:


„Tocmai la Iope mă aflam Și, chiar atunci, când mă rugam, Într-o răpire, am căzut Și-o viziune, am avut. Un vas, precum o față mare De așternut pe masă, care Își avea colțurile toate Strânse-mpreună și legate, În jos, încet, s-a tot lăsat Și, pe pământ, s-a așezat. Vasul, la mine, a venit,


Pentru că Iope se găsea Aproape – lângă Lidia – Toți ucenicii s-au gândit, Atuncea când au auzit Că Petru-acolo se găsește, Ca iute să îi dea de veste, De ceea ce s-a întâmplat. Grabnic, doi oameni au plecat, La el, ca să îl roage-apoi: „Nu pregeta, să vii la noi!”


Minunea care-a fost făcută, Ajunse a fi cunoscută De cei ce-n Iope locuiau, Și mulți, la Domnul, se-ntorceau.


Lucrarea Lui, suntem chiar noi Și, în Hristos, am fost zidiți, Ca să fim, astfel, pregătiți Pentru acele fapte bune, Pe cari, în față, ni le pune, Mai dinainte, Dumnezeu, Ca-n ele, să umblăm, mereu.


Să fiți dar plini – deasupra firii – De roadele neprihănirii, Prin Domnul nost’, Hristos Iisus, Spre slava Tatălui de Sus.


Ca astfel, să găsiți o cale, Prin care-n chip vrednic, dragi frați, De Domnul, voi să vă purtați Și-n orișice lucru, să știți, Mereu, plăcuți, ca să Îi fiți. Deci, fiecare să adune, Roade, numai în fapte bune, Și-apoi – în a lui Dumnezeu Cunoaștere, sporind mereu –


Să îi iubiți, cu-adevărat, Pe frații care s-au aflat, În Macedonia. Dar eu Vă-ndemn ca să sporiți, mereu, În dragostea ce-o arătați.


Să fie cunoscută ea, Prin lucrurile-nfăptuite, Cari, fapte bune, sunt vădite: Să fi crescut copii, să știe Precum că trebuie să fie O gazdă bună – primitoare – Cari, ale sfinților picioare, Întotdeauna, le-a spălat, Mereu să îi fi ajutat Pe cei care sunt dovediți – Cu-adevărat – nenorociți, Și-n ajutor, să fi sărit, La fapte bune, negreșit.


Pe Sine însuși, El S-a dat, Ca să ne scape de păcat; Plătit-a o răscumpărare Și-astfel, pe noi – pe fiecare – Din lanțul de fărădelege, A reușit să ne dezlege, Vrând un norod să-și curățească, Pe care să îl pregătească A fi al Lui, râvnă având, În lucruri bune, orișicând.


În tot ce faci, în ce vei spune, Pildă să fii, în fapte bune. De-asemenea, atunci când ai, Învățături, ca să le dai, Dovadă fă, de curăție – Neîncetat – de vrednicie,


Cuvântu-acest e-adevărat, Iar lucru-acesta, apăsat, Spune-l, pentru a fi știut De toți cei care au crezut În Dumnezeu, ca ei să știe, Necontenit, primii să fie, În facerea de fapte bune. Plin de încredere, pot spune, Că doar acestea, ne-ndoios, Sunt, pentru oameni, de folos!


Să facă, în orice, să fiți, Neîncetat, desăvârșiți, Ca să-mpliniți, astfel, apoi, Dorința Lui, având în voi Doar ceea ce, neîndoios, Plăcut Îi este lui Hristos. Slavă să aibă El, din plin, În vecii vecilor! Amin.


Religiunea cea curată, Plăcută și neîntinată, În fața Domnului Cel care, Tată, ne e, la fiecare, Este ca noi să cercetăm Orfanii, să le ajutăm Pe văduve și-apoi să știm Ca, ne-ntinați, să ne păzim.”


La Me-Iarcon și la Racon Pân’ la acel hotar pe care Iafo, în fața sa, îl are.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa