Fapte 9:31 - Biblia în versuri 2014

³¹ Biserica se bucura, Căci pace, peste tot, era: Liniștea se-ntindea-n Iudeea, Samaria și Galileea. Biserica, astfel, creștea Și, sufletește, se-ntărea, Umblând în frica Domnului. Cu ajutorul Duhului Cel Sfânt, în număr, se sporise, Căci, în scurt timp, se înmulțise.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³¹ Astfel, Biserica era răspândită prin toată Iudeea, Galileea și Samaria, se bucura de pace și era consolidată sufletește; ea trăia în frică de Domnul și se înmulțea prin încurajarea Duhului Sfânt.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³¹ Comunitatea discipolilor beneficia de pace în toate zonele din Iudeea, din Galileea și din Samaria. Ea se consolida spiritual, manifesta reverență față de Iahve și se înmulțea cu ajutorul Spiritului Sfânt.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³¹ Așadar, Biserica se bucura de pace în toată Iudéea, Galiléea și Samaría; se consolida și umbla în frica de Domnul și creștea în număr prin mângâierea Duhului Sfânt.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³¹ Biserica trăia în pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea şi vieţuia în teamă de Domnul şi, cu mângâierea Duhului Sfânt, creştea.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³¹ Biserica se bucura de pace în toată Iudeea, Galileea și Samaria, se întărea sufletește și umbla în frică de Domnul și, cu ajutorul Duhului Sfânt, se înmulțea.

Fapte 9:31 Mawu Ofanana

1 Cronici 22:18

David le-a zis: „Nu ați văzut, Ceea ce Domnul a făcut? Nu știți că Domnul Dumnezeu Vă însoțește, tot mereu, Și tihnă ați primit apoi, Din toate părțile dar, voi? În a mea mână, i-a lăsat, Pe toți cei care s-au aflat În țară și au locuit-o. Țara pe care-am dobândit-o Supusă este Domnului Și-asemenea, poporului Pe care Dumnezeu îl are.

1 Cronici 22:9

Iată, un fiu vei căpăta Acesta se va arăta Om al odihnei. Voi veghea Și pace-n jur, el va avea, Căci „Solomon”, va fi numit („Pace” înseamnă tălmăcit). În vremea-n cari trăi-va el, Pace va fi, în Israel.

Neemia 5:15

Cei care dregători erau ‘Naintea mea, împovărau Poporul, căci vin au luat Și pâine și au așezat Un bir care a fost plătit Doar în argint și-a prețuit La patruzeci de sicli. Ei Și-asemenea lor toți acei Care în slujba lor erau, Peste popor, poveri, puneau. N-am vrut să fac așa, căci eu, Teamă aveam, de Dumnezeu.

Neemia 5:9

„Nu-i bine dar, ce-ați făcut voi! Nu trebuia ca să umblați, În frica Domnului, dragi frați, Pentru a nu ajunge iară, A fi, la neamuri, de ocară?

Iov 28:28

Sfârșind, omului, i-a vorbit: „Iată ce am descoperit În urma cercetării, Eu: Doar frica pentru Dumnezeu E-adevărata-nțelepciune. Să faci, mereu, doar lucruri bune, Și relele le-ndepărtează: Ăst fapt, pricepere-nsemnează.”

Psalmi 111:10

Frica de Domnul – e știut – E-a-nțelepciunii început, Iar toți cei care o păzesc, O minte zdravănă vădesc, Pentru că slava Domnului Ține în veacul veacului.

Psalmi 86:11

Doamne, mă-nvață calea Ta, Pentru că Te voi asculta Și-n adevărul Tău mereu, Voiesc – de-acum – să umblu eu! Fă-mi inima de a se teme De al Tău Nume-n orice vreme.

Psalmi 94:13

Astfel, ca să îl liniștești În zilele necazului Ce se abat asupra lui, Până când groapa destinată, Pentru cel rău, va fi săpată!

Proverbe 1:7

Frica de Domnu-n conștiință, E început pentru știință. Dar cei nebuni – pierzând măsura – Nesocotesc învățătura. Și-nțelepciunea. Fiul meu,

Proverbe 23:17

Nu-i pizmui pe mincinoși – Pe oamenii cei păcătoși – Ci-n a ta inimă, mereu, Frică să ai de Dumnezeu,

Proverbe 8:13

Iată ce-i frica Domnului: Este urârea răului. Aflați că eu urăsc prostia, Purtările rele, trufia Și gura mincinoasă. Eu

Isaia 11:10

La împlinirea timpului, Vlăstarul – care o să vie De la Isai – are să fie Ca și un steag, pentru popoare, Iar neamurile, de sub soare, Se vor întoarce și-au să vie, Grabnic, la El, cu bucurie, Căci slava fi-va locu-n care, Vlăstarul locuință-și are.

Isaia 33:6

„Zilele tale s-au făcut Statornice. Priceperea Și-nțelepciunea-asemenea Se-arată, pentru-ntreaga fire, Drept un izvor de mântuire.” Iată comoara cea pe care Sionu-n stăpânire-o are: Aceasta-i frica Domnului, Căci ea este comoara lui.

Zaharia 8:20

Așa a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Multe popoare, mai apoi, Au să se-ndrepte către voi.

Fapte 12:24

De-atunci, mai mult, S-a răspândit Cuvântul Domnului. Mereu, Cei cari credeau în Dumnezeu, Se înmulțeau, numărul lor, Sporind pe-al ucenicilor.

Fapte 16:5

Bisericile, întărite, Erau, în acest fel; creștea Credința lor și le sporea Și numărul, necontenit.

Fapte 2:47

Oriunde se aflau, mereu, Îl lăudau pe Dumnezeu. Întreg norodul îi iubea, Iar Domnul, ne-ncetat, sporea Numărul lor, cu noi veniți, Cari și ei fost-au mântuiți.

Fapte 20:32

Ne despărțim, acuma, noi, De-aceea-n mâna Domnului Precum și a Cuvântului Harului Său, vă las, cu bine, Căci El doar poate, pe oricine, Ca sufletește, să-l zidească Și poate să-l învrednicească, La moștenire, cu cei sfinți.

Fapte 5:11

Lângă-al ei soț. O frică mare Cuprinse-ntreaga adunare, Și pe acei care-au aflat Tot ceea ce s-a întâmplat.

Fapte 6:7

Mereu, mai mult se răspândea Cuvântul Domnului. Sporea Și rândul ucenicilor. Intrară, în numărul lor, Mulți oameni, din Ierusalim. De asemeni, preoți mai găsim – În acea vreme – că veneau Și-astă credință-mpărtășeau.

Fapte 8:1

Saul, cu cei ce-avură-n plan Ca să-l ucidă pe Ștefan, Se învoise, negreșit. Din ziua ‘ceea, s-a pornit Prigoană, în Ierusalim, Contra Bisericii. Găsim, Astfel, pe credincioși, fugiți Și, prin Iudeea, risipiți, Precum și prin Samaria. Prigoanei – care bântuia Ierusalimu-n acel ceas – Apostolii, doar, au rămas,

Romani 14:17

Împărăția – vă spun eu – Cari este a lui Dumnezeu, Nu e-n mâncări și băutură. În Ea găsești, făr’ de măsură, Neprihănirea ce te-mbie, Pacea și multă bucurie. Să știți că toate-acestea sânt Aflate doar în Duhul Sfânt.

Romani 14:19

Așadar, voi să încercați, Neîncetat, ca să umblați, Doar după lucrurile care Dau pacea, cu îndestulare, Și care au să se vădească Precum că pot să ne zidească.

Romani 15:13

Vreau, al nădejdii Dumnezeu, Să toarne bucurii apoi, Să toarne pacea, peste voi, Căci ele sunt de trebuință Și le primiți doar prin credință, Ca în nădejde, tari să fiți, Prin Duhul Sfânt stând, întăriți!”

Romani 5:5

Nădejdea, astfel întărită, Nu ne înșeală, niciodată, Pentru că-n noi a fost turnată Iubirea, de la Dumnezeu, Pe care o purtăm, mereu, În încercări, pe-acest pământ, În inimă, prin Duhul Sfânt.

1 Corinteni 14:12

Și tot așa, e și cu voi, Căci, ne-ncetat, râvniți apoi, Să căpătați daruri cerești. Voiți daruri duhovnicești, Și-i bine, pentru că-ncercați Ca din belșug, să căpătați, Aceste daruri. Dar, să știți, În urmă, să le folosiți, Spre al Bisericii folos, Ca ea să poată, ne-ndoios, A fi, prin ele, întărită Și sufletește-a fi zidită.

1 Corinteni 14:26

Deci, după câte am văzut, Vă-ntreb: ce este de făcut? Iată ce trebuie, dragi frați, Să faceți, când vă adunați: Dacă, cumva, unul din voi Are o-nvățătură-apoi, Un altul, poate, o cântare, Sau vorbe-n altă limbă are, Iar altul o descoperire, Ori altul are-o tălmăcire, Toate să se înfăptuiască, Pentru zidirea sufletească.

2 Corinteni 10:8

Eu, să mă laud, aș putea, Mai mult, cu stăpânirea mea, Dată de Domnul, peste voi, Pentru zidirea voastră-apoi. Dacă aș face-o, să știți bine, Precum că nu mi-ar fi rușine.

2 Corinteni 12:19

De multă vreme, însă, voi Vă-nchipuiți că încercăm, În față-vă, să ne-apărăm! Noi, în Hristos, vorbim mereu, În față stând, la Dumnezeu. Și toate-aceste lucruri – noi – Le-am spus, spre-a vă zidi, pe voi.

2 Corinteni 13:10

De-aceea – până când nu viu – Aceste lucruri, vi le scriu, Pentru că nu vreau, când sosesc, Ca să ajung să folosesc, Apoi, asprimea, potrivit Puterilor ce le-am primit Eu, de la Domnul, spre zidire Și nicidecum spre năruire.”

2 Corinteni 7:1

„Deci, dacă noi – biete ființe – Avem așa făgăduințe, Atuncea, trebuie să știm, Necontenit, curați, să fim, De-ntinăciunea trupului, Precum și de a duhului, Spre-a duce, până la sfârșit, Sfințirea noastră, negreșit, Trăind în frică, tot mereu, Față de-al nostru Dumnezeu.”

Efeseni 4:12

Spre-a sfinților desăvârșire, Pentru lucrarea de slujire Prin care trebuie zidit Al lui Hristos trup, împlinit

Efeseni 4:16

Din El, tot trupul, închegat Și prin încheieturi legat, Primește creșterea de care, Simte nevoie fiecare, După măsura potrivită Cu acea parte anumită Și doar după a ei lucrare, Pe care-o are fiecare, Încât, în dragoste, zidit E mădularul, negreșit.

Efeseni 4:29

Nici un cuvânt, care-i stricat, Să nu mai iasă, niciodat’, Din gura voastră. Când vorbiți, Doar lucruri bune să rostiți, Spre a-i zidi pe-aceia care Vor asculta – din întâmplare – Cuvântul vostru; astfel dar, Au să primească și ei, har.

Efeseni 5:21

În frica lui Hristos apoi, Supuși să fiți voi, între voi.

Deuteronom 12:10

Dar încurând, o să pășiți Peste Iordan și-o să primiți Țara aceea-n stăpânire, Căci Domnul vi-o dă moștenire. Acolo veți avea voi tihnă – Acolo veți primi odihnă, Căci Domnul vă v-a fi scăpat De cei ce v-au înconjurat, Și-o să trăiți – de bună seamă – În țară, fără nici o teamă.

Filipeni 2:1

„Dacă-n Hristos, cumva, apare, În rândul vostru, o-ndemnare, Sau dacă e vreo mângâiere, Pe care dragostea o cere, Sau dacă e o legătură A Duhului, sau o măsură De milostenie și-ndurare,

Coloseni 1:10

Ca astfel, să găsiți o cale, Prin care-n chip vrednic, dragi frați, De Domnul, voi să vă purtați Și-n orișice lucru, să știți, Mereu, plăcuți, ca să Îi fiți. Deci, fiecare să adune, Roade, numai în fapte bune, Și-apoi – în a lui Dumnezeu Cunoaștere, sporind mereu –

1 Tesaloniceni 5:11

De-aceea, să vă mângâiați, Unii pe alții – iubiți frați – Și-apoi, să arătați că știți, Necontenit, să vă-ntăriți, Precum, de altfel, am aflat Că faceți voi, neîncetat.

1 Timotei 1:4

Să nu se țină de fantasme, Să termine cu-ale lor basme Și cu-nșirări, fără sfârșit, De neamuri, căci au zămislit Certuri – așa cum am văzut – Fără, în schimb, să fi făcut Ca prin credință, tot mereu, Ăst lucru al lui Dumnezeu, Să-nainteze, negreșit. Oameni-aceștia s-au vădit Că tot așa fac și acum, Înaintând pe-al vieții drum.

Evrei 4:9

Atuncea, totul rămânea, Doar la odihna ce-o dădea Ziua a șaptea, de Sabat, Așa precum a fost lăsat Prin Lege-n grijă, tot mereu, Poporului lui Dumnezeu.

Iosua 21:44

Domnul, apoi, le-a dat odihnă În țară, și au stat în tihnă, Făcând așa precum promise Când cu ai lor părinți vorbise. Nici un vrăjmaș n-a cutezat, Atuncea, să-i fi înfruntat, Căci Dumnezeu i-a sprijinit Și pe vrăjmași i-a nimicit.

Iuda 1:20

Dar voi, dragi frați, vă străduiți Și, sufletește, vă zidiți, Doar pe credința dobândită, Cari sfântă este dovedită. Rugați-vă, neîncetat, Prin Duhul Sfânt ce va fost dat,

Judecători 3:30

În ziua ‘ceea, negreșit, Moabul tot a fost smerit, Sub mâinile lui Israel, Iar țara a primit, astfel, O bine meritată tihnă, Având, optzeci de ani, odihnă.