Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 9:21 - Biblia în versuri 2014

21 Toți cei care îl ascultau, Plini de uimire, se-ntrebau: „Nu-i el, cel ce-n Ierusalim Făcea prăpăd, așa cum știm, În rândul celor ce-au chemat Numele-Acesta? N-a cătat – Aici, la noi – să-i ia legați Pe toți – femei, copii, bărbați – Învinuiți de crezul lor, Și să-i predea preoților?”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

21 Toți cei ce-l auzeau se minunau și ziceau: „Nu este el acela care-i distrugea în Ierusalim pe cei ce chemau Numele acesta? Și n-a venit el aici ca să-i ducă legați la conducătorii preoților?“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

21 Toți cei care îl auzeau, rămâneau foarte surprinși și ziceau: „Oare nu este el acel persecutor renumit care îi urmărea în Ierusalim pe cei care invocau acest Nume? Și nu a venit el aici cu intenția să îi aresteze și să îi ducă în fața liderilor preoților?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

21 Toți cei care îl auzeau se mirau și spuneau: „Oare nu este acesta cel care voia să-i distrugă la Ierusalím pe cei care invocă numele acesta? Și n-a venit el aici ca să-i ducă pe aceștia legați la arhierei?”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

21 Toţi cei ce-l auzeau erau uimiţi şi ziceau: „Nu este el cel care îi ucidea în Ierusalim pe cei ce chemau Numele acesta? Şi nu a venit el aici ca să îi ducă legaţi la marii preoţi?”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

21 Toți cei ce-l ascultau rămâneau uimiți și ziceau: „Nu este el acela care făcea prăpăd în Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Și n-a venit el aici ca să-i ducă legați înaintea preoților celor mai de seamă?”

Onani mutuwo Koperani




Fapte 9:21
20 Mawu Ofanana  

Pe toți, am să-i învăț apoi, Căile Tale și-napoi, Toți păcătoșii au să vină Ca lângă Tine să se țină.


Eu, pentru mulți, acum pot spune Că am ajuns ca o minune, Dar Tu Te-arăți – fără-ncetare – A fi scăparea mea cea tare.


Eu și copiii mei, la fel, Semne suntem, în Israel, Din partea Celui cari mereu E al oștirii Dumnezeu, Avându-Și locuința Lui, În muntele Sionului.


Ascultă Iosua, tu care Ești așezat drept preot mare. De-asemenea, vor asculta Și cei aflați în fața ta, Căci ei, tovarăși, se vădesc Și-n a ta slujbă te-nsoțesc. În vremea ce o să sosească, Ei, semne, au să se vădească, Atunci când voi aduce Eu, Odrasla Mea, pe Robul Meu.


Descântecul pe cari mi-l ceri, În Iacov, nu are puteri. Vrăjitoria – tot la fel – Nu are forță-n Israel. Iată în ce fel se vorbește, Atuncea când se pomenește De Iacov și de Israel: Domnul făcut-a, pentru el, Mari fapte-n văzul tuturor.


Toți se înghesuiau să-i vadă Și nu știau ce să mai creadă. Unii, pe alții, se priveau, Nedumeriți, și se-ntrebau: „Ce-nseamnă asta, fraților?”


Când sunetul s-a auzit, Mulțimea, grabnic, a venit Și a rămas încremenită, Văzând minunea săvârșită, Căci auzeau, pe fiecare Dintre apostoli, vorbind tare Și pe-nțelesul tuturor, În limbile noroadelor, Care-n Ierusalim erau.


Toată suflarea s-a mirat Fiindcă toți l-au cunoscut Pe-acela care a șezut La poarta care se numea „Frumoasă”, milă, de cerea.


Auzind astfel de vorbire Și îndrăzneala arătată De Petru și Ioan, mirată, Rămase-ntreaga adunare, Căci îi știa pe fiecare, Dintre cei doi, că nu aveau Carte defel și că erau Oameni de rând. Din tot ce-au spus, Au înțeles căci cu Iisus Oameni-aceia au umblat.


Pe când ei, pietre, adunau Și cu furie îl loveau, Ștefan, rugându-se, mai spuse: „Primește al meu duh, Iisuse!”


Saul, cu împuternicire De la cei mari, prăpăd făcea, Printre creștini. El pătrundea, În ale lor case, luând – Cu sila – și întemnițând, Atât bărbați, cât și femei.


Saul, mereu, se întărea Și, de rușine, îi făcea, Pe ai Damascului Iudei, Căci dovedise – printre ei – Cum că Iisus Cel răstignit Este Hristosul, negreșit.


Când va veni ziua cea mare, În care, El – în fiecare Din ai Săi sfinți – e proslăvit Și, cu uimire, e privit, În toți cei ce vor fi crezut; Cât despre voi, noi am văzut, Precum că mărturia noastră, Crezută este-n fața voastră.


„Acum, și voi ați observat, Ce dragoste ne-a arătat Tatăl, când ne-a îngăduit, Copii ai Săi, de ne-am numit. Și chiar suntem copiii Lui. Suntem copiii Domnului, Chiar dacă lumea nu ne șie. Cum ar putea, altfel, să fie? Că nici pe El – cum am văzut Noi toți – ea nu L-a cunoscut.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa