Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 9:17 - Biblia în versuri 2014

17 Când Ananie-a auzit Aceste vorbe, a pornit, De-ndată, unde-a fost trimis. Intrând în casă, el a zis, După ce mâinile și-a pus, Pe Saul: „Azi, Domnul Iisus, Cel care ți S-a arătat, Pe drum – când tu te-ai îndreptat Încoace – m-a trimis, pe mine, Să îmi pun mâna, peste tine Să-ți capeți văzul înapoi Și să primești Duh Sfânt apoi.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 Ananias a plecat, a intrat în casa unde era Saul și, punându-și mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, m-a trimis Domnul – Isus, Cel Care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai – ca să poți vedea din nou și să fii umplut de Duhul Sfânt“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Atunci Anania a plecat. După ce a ajuns în acea casă, și-a pus mâinile peste Saul și a zis: „Frate Saul, Stăpânul Isus, care ți s-a revelat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să îți refaci vederea și să te umpli de Spiritul Sfânt.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Atunci Ananía a plecat și a intrat în casă și, punându-și mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, Domnul Isus, care ți-a apărut pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să-ți recapeți vederea și să te umpli de Duhul Sfânt”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 Anania a plecat şi a intrat în casă, şi-a pus mâinile peste Saul şi i-a zis: „Frate Saul, Domnul m-a trimis, Iisus cel care ţi s-a arătat pe drum, ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duhul Sfânt.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Anania a plecat; și, după ce a intrat în casă, a pus mâinile peste Saul și a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ți S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeți vederea și să te umpli de Duhul Sfânt.”

Onani mutuwo Koperani




Fapte 9:17
36 Mawu Ofanana  

El le-a mai spus: „Nu vă speriați, Ci haideți, vă apropiați!” – Iar când, pe plac, ei i-au făcut, A zis: „Pe mine m-ați vândut Și în Egipt am fost adus.


Niște copii au fost aduși Și-apoi, în față, I-au fost puși, Ca să se roage pentru ei. Ne-astâmpărați, copii-acei, De ucenici, au fost certați.


„Trage să moară fiica mea. Tu, să o vindeci, ai putea. Te rog, acum, stăruitor, Măritule Învățător, Să vii și, mâna, să-Ți așezi, Pe ea, ca să o-nviorezi, Iar boala să o părăsească, Din nou să poată să trăiască!”


Doar mâinile Și-a așezat, Și-n acest fel, a vindecat Câțiva bolnavi, fiind uimit


De bine. Cum a auzit, Urarea ei, a și simțit Că-n pântec, pruncu-i s-a zbătut Și, de Duh Sfânt, ea s-a umplut.


Când Zaharia a primit Duhul Cel Sfânt, a prorocit:


Tu, pruncule, ai fost chemat Să fii proroc al Domnului. Vei merge, înaintea Lui, Cărarea, să Îi pregătești,


Însă, când cel ce-a fost plecat – Și-averea, toată, ți-a tocat, Prin țările îndepărtate, Doar cu femei destrăbălate – S-a-ntors, îndată, ai tăiat, Vițelul, ce-a fost îngrășat!”


Iată, venit-a, de pe drum, Fratele tău; tot ce voim, Este ca să ne veselim, Căci a fost mort, dar a-nviat! A fost pierdut, dar l-am aflat!”


Astăzi, la David, în cetate, Un mare fapt s-a petrecut: Mântuitorul S-a născut! El este Domnul! E Hristos! A coborât – din ceruri – jos, Să se-ntrupeze pe pământ! Iată de ce, aici, eu sânt!


Cuvântul Său, L-a trimis El, Copiilor lui Israel Și, Evanghelia, le-a vestit Chiar prin Hristos, Cel dovedit Că este Domnul tuturor.


Ei au postit și s-au rugat, Iar după ce și-au așezat, Toți, mâinile, peste cei doi, I-au învoit să plece-apoi.


Toți ucenicii, plini, erau, De Duh Sfânt, și se bucurau.


Când Pavel, mâinile, și-a pus, Asupra lor, Duhul Cel Sfânt, Din cer, venit-a pe pământ Și, peste ei, S-a așezat. Cu toți au început, de-ndat’, În alte limbi, ca să vorbească Și-asemenea, să prorocească.


În felu-acesta, imediat, De Duhul Sfânt, ei s-au umplut Și-apoi, cu toți-au început – Cum le da Duhul, să vorbească – În alte limbi, să glăsuiască.


Când vorbele i-au auzit, Pe Dumnezeu L-au proslăvit Și-au zis: „Vezi frate, câți Iudei? Văzut-ai câte mii, din ei, Crezură și s-au dovedit, De râvnă, plini, necontenit, Pentru această Lege? Ei


„Doamne, cine ești Tu?”, am spus. El îmi răspunse: „Sunt Iisus, Acel pe care-L prigonești.


Iisus.” După ce s-au rugat, Puternic s-a cutremurat Locul în care au șezut Și, de Duh Sfânt, ei s-au umplut. De-aceea, fără de sfială, Vestiră, plini de îndrăzneală Și de curaj, la toți, mereu, Cuvântul spus de Dumnezeu.


Au fost, apoi, și-nfățișați Apostolilor, după care, Aceștia, peste fiecare, Mâinile, și le-au așezat Și, rugăciuni, au înălțat.


Ioan și Petru s-au rugat, Punând mâinile peste ei, Duh Sfânt primind oameni-acei.


Din ochi, îndată, i-au căzut Un fel de solzi, și a văzut Din nou. Apoi, s-a ridicat, De jos, și fost-a botezat.


Unii pe alții, vreau, apoi, La fel, să vă primiți și voi, Cum v-a primit Hristos, mereu, Spre lauda lui Dumnezeu.”


Omul dintâi s-a arătat Că, din pământ, a fost luat. De-aceea, el – în mod firesc – Nu e decât om pământesc. Al doilea om s-a dovedit, Precum că e, din cer, venit.


După ei toți, eu am urmat, Căci mie mi S-a arătat. Eu – stârpitura – am putut, Pe-al nostru Domn, să-L fi văzut.


„Nu sunt eu slobod, tot mereu? Oare, nu sunt, apostol, eu? Nu L-am văzut eu, pe Iisus – Pe Domnul nost’, din cer, de sus? Și oare, nu îmi sunteți voi, Lucrarea mea, în Domnu-apoi?


Nepăsător, tu nu te ține, De darul ce-i aflat în tine Și care, dat îți este ție – După cum știi – prin prorocie, Când a prezbiterilor ceată, Stând laolaltă adunată, A socotit că este bine Să-și pună mâinile, pe tine.


Să nu te-areți grăbit, din fire, Când, mâinile, pe cineva, Ți le așezi, ca nu cumva, Părtaș dar, să te pomenești, Că, la al său păcat, tu ești. Pe tine însuți, ne-ncetat – Te rog – păzește-te curat.


Astfel, aminte-mi aduc eu, Că darul de la Dumnezeu – Pe care tu l-ai căpătat Când mâinile mi-am așezat Asupră-ți, pentru al tău crez – Mereu, să îl înflăcărez.


Dar nu ca rob, ci negreșit, Ca și un frate mult iubit Atât de mult de către mine, Și-apoi, cu-atât mai mult, de tine, Fie în chip duhovnicesc – În Domnul – sau în chip firesc!


A-nvățăturii cari, mereu, Despre botezuri doar, ne spune, Cum trebuie mâinile-a pune, Despre-nvierea morților Și judecata tuturor.


Vă-ndemn, să credeți, fiecare, Că-ndelungata Lui răbdare E mântuire, precum spune – După a lui înțelepciune – Fratele Pavel, cari v-a scris.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa