Fapte 8:39 - Biblia în versuri 2014

³⁹ Filip a fost, apoi, luat De Duhul, și a dispărut, Iar acel famen și-a văzut, Cu bucurie, de-al său drum.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

³⁹ Când au ieșit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Filip, astfel că eunucul nu l-a mai văzut și și-a continuat drumul bucuros.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

³⁹ Dar când au ieșit ei din apă, Spiritul lui Iahve l-a răpit pe Filip; și eunucul nu l-a mai văzut. În timp ce el își continua drumul plin de bucurie,

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

³⁹ Dar când au ieșit din apă, Duhul Domnului l-a răpit pe Fílip și eunucul nu l-a mai văzut, dar și-a urmat drumul bucurându-se.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

³⁹ Când au ieşit din apă, Duhul Sfânt l-a luat pe Filip şi eunucul nu l-a mai văzut. Apoi şi-a văzut mai departe de drum, plin de bucurie.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

³⁹ Când au ieșit din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip, și famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul își vedea de drum, plin de bucurie,

Fapte 8:39 Mawu Ofanana

1 Regi 18:12

De-l înștiințez pe împărat Și-n urmă, tu vei fi luat, De Duhul Domnului și dus Altundeva, ce va fi spus, Atuncea, împăratul meu? Chiar viața mi-o voi pierde eu. Nu-l știu pe împăratul, oare? Ahab are să mă omoare! Din tinerețea mea, mereu, Eu m-am temut de Dumnezeu.

2 Regi 2:16

Și-apoi au zis: „Iată că sânt Aicea, cincizeci de bărbați, Viteji. Sunt oameni încercați. Poruncă dă, ca să pornească Și pe Ilie să-l găsească. Poate că Duhul l-a luat Și-n urmă, l-o fi aruncat Pe-un munte sau poate-n vreo vale. Fă dar, precum găsești cu cale.” „Lăsați-i” – zise Elisei – „Nu-i mai trimiteți!” Însă ei

Psalmi 119:111

Învățătura Ta să-mi fie Drept moștenire, pe vecie. Cu bucurie, umple ea, Neîncetat, inima mea.

Psalmi 119:14

Urmez a Ta învățătură Și-s bucuros, peste măsură, De parcă eu aș fi cel care, Toate comorile le are În stăpânire. Mă gândesc

Isaia 61:10

În al Meu Domn, Mă bucur Eu Și vesel sunt, în Dumnezeu, Căci Mi-a dat haina mântuirii, Mi-a dat mantaua izbăvirii. Cu o cunună-mpărătească, El a voit să Mă gătească, Precum este un mire-n casă, Sau precum este o mireasă Care de nuntă-i pregătită, Cu ale ei scule gătită.

Езекиел 11:1

Duhul m-a dus – căci m-a răpit – La poarta de la răsărit A Casei Domnului, aflată Spre răsărit pusă. Și iată Că douăzeci și cinci erau Numărul celor cari ședeau În acel loc. Când m-am uitat Mai bine, eu am observat Că omul care se găsea În mijloc, e Iazania – Cari, lui Azur, îi e fecior. De-asemeni, în mijlocul lor, Era Pelatia – cel care, Părinte, pe Benaia-l are. Ei, căpetenii, se vădeau, Peste popor, că se aflau.

Езекиел 11:24

Pe mine, Duhul m-a răpit Și iarăși eu m-am pomenit Precum că sunt luat pe sus Și în vedenie sunt dus Iar, în Haldeea, înapoi, La cei ce sunt prinși de război. În acest fel, a dispărut Vedenia ce am avut.

Езекиел 37:1

Asupră-mi, mâna Domnului Venit-a și, în Duhul Lui, Îndată eu am fost luat Și într-o vale așezat. Valea aceea, am văzut Că numai oase a avut, Pe-al ei cuprins. Pe lângă ele –

Езекиел 43:5

Pe mine, Duhul m-a luat Și-n curtea care s-a aflat În curtea cea din interior M-a dus apoi, iute, în zbor. Văzut-am Casa Domnului Plină fiind, de slava Lui!

Езекиел 8:3

El a întins, ceva, spre noi – Ca și o mână – iar apoi, M-a apucat cu mâna Lui, Chiar de zulufii capului. Duhul – atuncea – m-a răpit Și de îndată am simțit Precum că sunt luat pe sus, Între pământ și cer, și dus Spre înălțimile cerești Și-n viziuni dumnezeiești, Ierusalimul l-am văzut. În felu-acesta, am putut S-ajung la poarta cea pe care Curtea din interior o are. Poarta – acolo așezată – Spre miazănoapte-i îndreptată. Idolul care se vădea Al geloziei, se găsea În acel loc. El e cel care Stârnise gelozia mare A Domnului. Priveam, când iată,

Matei 13:44

„A cerului Împărăție Asemănată o să fie, Cu un ogor, unde, odată, Fu o comoară îngropată. Acela care o găsește, Să-și vândă totul, se zorește, Sperând astfel, să reușească, Acel ogor, să-l dobândească.

Matei 3:16

Ioan, atuncea, L-a lăsat, Iar după ce L-a botezat, Iisus, din apă, a ieșit. Privirile Și-a pironit Spre cer. La fel ca într-un vis, Acesta, larg, I s-a deschis, Lăsând, în chip de porumbel, Să se coboare peste El, Duhul Cel Sfânt, din Dumnezeu.

Marcu 1:10

Când El, din apă, a ieșit, Ioan văzu, înmărmurit, Cerul deschis și Duhul Sfânt, Cum se pogoară pe pământ, Ușor, în chip de porumbel, Și se așează peste El.

Fapte 13:52

Toți ucenicii, plini, erau, De Duh Sfânt, și se bucurau.

Fapte 16:34

I-a așezat, apoi, la masă, Și, bucurie, au avut, Pentru că-n Domnul, au crezut.

Fapte 8:29

Atunci, s-a potrivit să fie Filip, în urma lui, pe drum. Duhul îi zise: „Fugi, acum,

Fapte 8:38

Opriră carul, iar apoi, Intrară-n apă amândoi Și famenul fu botezat.

Fapte 8:8

Iar acel timp a fost să fie Un timp de mare bucurie, Pentru cetate. Locuia,

Romani 5:2

De-aceea, noi Îi datorăm, Acuma, faptul că ne-aflăm, Doar prin credință așadar, Intrați în starea cea de har, În cari ne bucurăm, mereu, Nădăjduind în Dumnezeu, La arătarea slavei Sale.

Filipeni 3:3

Căci cei ce-s împrejur tăiați, Suntem chiar noi, dragii mei frați: Noi – care Îl slujim, mereu, Prin Duhul Sfânt, pe Dumnezeu – Noi – cei care am încercat, Atuncea când ne-am lăudat, S-aducem laude-n Iisus – Noi – cari, nădejdea, nu ne-am pus În lucrurile pământești, Ci doar în cele ce-s cerești.

Filipeni 4:4

În Domnul, să vă bucurați! Iată că, iarăși, vă zic eu, Ca să vă bucurați, mereu!

Iacov 4:16

Voi, însă, văd că vă făliți, Cu laudele. Dar să știți, Că toate laudele-acele Nu sunt decât doar lucruri rele.