Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 8:33 - Biblia în versuri 2014

33 Iar în smerenia-I arătată Și judecata-I fu luată. Dar cine o să fie-n stare, Ca să îi zugrăvească, oare, Pe cei din timpul Lui? Căci iată Cum viața Sa a fost luată, De pe pământ.” Famenu-a zis:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

33 În smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Cine va istorisi despre generația Lui? Căci viața Îi este luată de pe pământ!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

33 A fost umilit și nedreptățit la judecată. Lui I-a fost luat dreptul la viață. Și cine va descrie pe contemporanii Lui?”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

33 Pentru umilința lui, judecata i-a fost anulatăc; cine ar putea număra descendențad lui? Căci viața lui a fost luată de pe pământ”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

33 În smerenia lui, nu i s-a făcut dreptate şi despre urmaşii lui cine va vorbi? Căci viaţa i-a fost luată de pe pământ.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

33 în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Și cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viața I-a fost luată de pe pământ.”

Onani mutuwo Koperani




Fapte 8:33
17 Mawu Ofanana  

„Viu este Domnul, Cel ce poate Să-mi dea – însă nu-mi dă – dreptate. Viu este Cel Atot Puternic, Iar mie – un biet rob netrebnic – Îmi amărește viața. Eu,


„Nimic rău nu am făptuit Și sunt complet nevinovat! Dar Domnul, însă, nu mi-a dat


Toată puterea mi-a secat Și precum lutul s-a uscat, Încât chiar limba mi-am simțit, De-al gurii cer, cum s-a lipit. Către țărâna morți-acum, Ai îndreptat Tu, al meu drum.


Un neam de oameni Domnului Au să-I slujească, ne-ncetat. La cei care-i vor fi urmat, Ei le vor povesti mereu, Despre al nostru Dumnezeu.


Și-n dauna săracilor, Răpind astfel dreptul pe care Sărmanul Meu popor îl are, Făcând orfanii să le cadă Și văduvele-apoi, drept pradă!


Vai de cei care-i scot curați Pe oamenii cei vinovați, Pentru că mită au luat Atuncea când au judecat, Făcând – astfel – a fi lipsiți De drepturi cei neprihăniți!


Domnul a vrut, prin suferință, Ca să zdrobească-a Lui ființă. Dar după ce Își va fi dat Viața, drept jertfă de păcat, El, o sămânță, va vedea Și multe zile va avea. Astfel, lucrarea Domnului Va propăși prin mâna Lui.


De-aceea, parte-I fac, să stea Cu toți cei mari alăturea – Cu cei puternici, o să poată Ca să împartă prada toată – Pentru că Însuși El S-a dat La moarte și-a fost așezat În rând cu cei ce se vădeau Că făr’delegi doar săvârșeau – Și-astfel, asupra Lui era, Atunci, păcatul multora – Și pentru că El S-a rugat Spre a-l scăpa pe vinovat.”


Atunci când fost-a chinuit, Atunci când era asuprit, N-a deschis gura. Ca un miel Dus la tăiere, era El, Sau ca o oaie ce pătrunde În fața celui care tunde. Nici un cuvânt, El nu a zis, Iar gura Lui nu s-a deschis.


Prin apăsare-a fost luat, După ce fost-a judecat. Cine putea a crede, oare – În vremea Lui – că de sub soare, El a fost șters, fiind lovit, Pentru că a păcătuit Întregul meu popor? Astfel,


După ce șasezeci și doi De săptămâni vor trece-apoi, Stârpit va fi unsul – îți zic – Și nu va mai avea nimic. Poporul unui domn apare Spre-a nimici cetatea-n care Locașul sfânt este aflat. Locașul nu va fi cruțat Și-apoi, sfârșitul ăstui loc Veni-va ca printr-un potop. Războiul este pregătit Să țină până la sfârșit. Alături lui, de-asemenea, Și pustiirea va ținea.


Fără putere-i legea dată, Dreptatea nu se mai arată, Iar omul cel neprihănit De cel rău este biruit, Căci judecățile rostite, Mereu, nedrepte sunt vădite.


„Sabie scoală, îți spun Eu, Peste cel ce-i păstor al Meu Și-asupra omului vădit Că-Mi e tovarăș!” – a grăit Cel care-i Domn al oștilor. „Lovește-l numai pe păstor, Căci oile se risipesc! Să-Mi întorc mâna, Eu voiesc, Către cei mici. Iată, în țară,


„Dar, despre cine o fi scris, Prorocu-n astă prorocie? Despre el oare, sau să fie


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa