Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 8:20 - Biblia în versuri 2014

20 La el și, aspru, i-a vorbit: „Ce mârșav gând, ție îți vine?! Să piară banii tăi, cu tine, Pentru că astfel tu gândești, Că poți, cu bani, să dobândești Darul lui Dumnezeu! Dar vai!

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

20 Petru însă i-a zis: ‒ Argintul tău să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea obține cu bani!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

20 Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să fie distruși împreună cu tine; pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea primi în schimbul banilor!

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

20 Dar Petru i-a spus: „Să piară banii tăi împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu se poate cumpăra cu bani!

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

20 Dar Petru i-a răspuns: „Banii tăi să fie nimiciţi împreună cu tine, căci ţi-ai închipuit că darul lui Dumnezeu se cumpără cu bani!

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

20 Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani!

Onani mutuwo Koperani




Fapte 8:20
23 Mawu Ofanana  

E gândul rău al omului, Urât în fața Domnului; Plăcute-n fața Celui Sfânt, Doar vorbe prietenoase sânt.


„Voi, cei cari întristați sunteți, Veniți la ape, ca să beți! Să vină chiar și-acela care Este sărac, iar bani nu are! Veniți! Bucate cumpărați! Lapte și vin să mai luați! Veniți să cumpărați, căci iată, Sunt fără bani și fără plată!


Dar Daniel, către-mpărat, În acest fel a cuvântat: „Aceste daruri, le păstrează Și altora le-ncredințează! Totuși, scrisul eu ți-l citesc Și-apoi am să ți-l tălmăcesc.


Iată ce-a zis Acel pe care, Drept Domn al ei, oștirea-L are: „Eu îl trimit le cel ce fură Și la acel care strâmb jură În al Meu Nume sfânt. Astfel, În casă le va intra el Și are să le-o nimicească Cu tot ce o să se găsească În ea, cu piatra ce-a zidit-o Și lemnele ce-au căptușit-o.”


Pe cei bolnavi, să-i vindecați, Iar pe cei morți să-i înviați. Veți curăța pe cei leproși Și draci, afară, vor fi scoși. Fără de plată ați primit, La fel trebuie dăruit!


Din inimă, ies lucruri ca: Ucideri, preacurvii, curvii, Furt, mincinoase mărturii, Hule, și altele ca ele.


Omul acest a dobândit, Cu bani – pe care i-a primit Pentru a lui nelegiuire – Un mic ogor. Toți avem știre, Că după ceea ce-a făcut, Cu capu-n jos, el a căzut Și-astfel, în două, a crăpat, Încât i s-au împrăștiat Și măruntaiele. Noi știm


Toți credincioși-acolo-aflați – Cari, împrejur, erau tăiați, Și cari, cu Petru-au fost veniți – Rămaseră adânc uimiți, Văzând că darul minunat, Al Domnului, a fost turnat


Deci, Dumnezeu le-a hărăzit, Darul, pe care L-am primit, Când, în Hristos, noi am crezut. Dacă ăst lucru l-am văzut, M-am întrebat: „Cum mă pot eu, Împotrivi, lui Dumnezeu?”


Petru răspunse, tuturor, De-ndată: „Ascultați! Să știți, Trebuie să vă pocăiți Și fiecare dintre voi Să fie botezat apoi, Spre ștergerea păcatelor, În Numele mântuitor, Al Domnului Hristos Iisus, Urmând ca să primiți, de sus – Din ceruri deci – Duhul Cel Sfânt, În dar, dat vouă, pe pământ.


„Iată ce vreau eu, a vă cere: Să-mi dăruiți astă putere, Să pot, când mâinile-mi așez Pe cineva, să-l înzestrez Cu Duhul Sfânt.” Petru-a privit


Care e lucrul cel mai bun, Ce poți ca să-l înfăptuiești: Degrabă, să te pocăiești Și să te rogi, lui Dumnezeu, Să-ți ierte-acum păcatul greu, Să-ți ierte gândul necurat! – De-i cu putință de iertat.


Ai grijă dar, să nu faci rău Și să rostești, în gândul tău: „Anul iertării – cum se știe – Iată, curând, are să vie!” Deci nu cumva, milă, să n-ai, De frate’ tău și să nu-i dai, Căci împotriva ta – mereu – El va striga la Dumnezeu, Și vei ajunge vinovat – În fața Lui – de-acest păcat.


Să nu cumva să te apuci Și-n a ta casă să aduci Apoi, un lucru urâcios, Pentru că fi-vei – ne-ndoios – Cu el odată, nimicit. Tu trebuie să fii scârbit De-așa ceva; să te-ngrozești De ele și să te păzești, Căci lucrurile arătate Ajuns-au a fi blestemate.”


Cel care, bogății, dorește, Cade în laț și în ispite, În poftele nesăbuite Ce-i vatămă pe fiecare Și-apoi, îi duce, la pierzare.


Argintul vi s-a înnegrit, Iar aurul v-a ruginit. Rugina lor vă nimicește, Căci o dovadă se vădește În contra voastră: focul are A vă-nghiți, pe fiecare! Iată, e vremea de pe urmă Și în curând, timpul se curmă, Iar voi v-ați adunat comori!


Cei care fac negoț, cu ele – Care, cu lucrurile-acele, Avere mare-au dobândit, Pe urma ei – vor fi privit Speriați, numai din depărtare, La chinul ei, nespus de mare. Au să o plângă, cu amar, Și-au să se tânguiască, iar,


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa