Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 7:56 - Biblia în versuri 2014

56 „Iată că văd cerul deschis! Îl văd, pe Fiul omului, Șezând la dreapta Domnului!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

56 și a zis: ‒ Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

56 Apoi a zis: „Să știți că văd cerul deschis și pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

56 și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

56 şi a zis: „Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu.”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

56 și a zis: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”

Onani mutuwo Koperani




Fapte 7:56
17 Mawu Ofanana  

Anul treizeci se dovedea A fi, și tocmai începea A cincea zi, din luna care, A patra e la numărare. Pe vremea ‘ceea, așadar, La apa râului Chebar, Eram, cu prinșii de război. Acolo s-a deschis apoi, Cerul și astfel am putut, Minunății, să fi văzut, Ce se vădeau lucruri cerești, Vedenii mari, dumnezeiești.


„Atunci, când Fiul omului – Încununat de slava Lui, De îngerii Săi însoțit – Va fi, din nou, la voi, sosit, Va sta pe jilțul slavei Sale – Pe tronul Său. Atuncea ale


Ioan, atuncea, L-a lăsat, Iar după ce L-a botezat, Iisus, din apă, a ieșit. Privirile Și-a pironit Spre cer. La fel ca într-un vis, Acesta, larg, I s-a deschis, Lăsând, în chip de porumbel, Să se coboare peste El, Duhul Cel Sfânt, din Dumnezeu.


Iisus răspunse: „Vulpile Au vizuini; păsările Au cuiburi. Fiul omului, Însă, nu are-un loc al Lui, Unde să-și odihnească capul.”


Când El, din apă, a ieșit, Ioan văzu, înmărmurit, Cerul deschis și Duhul Sfânt, Cum se pogoară pe pământ, Ușor, în chip de porumbel, Și se așează peste El.


Când cu norodul a sfârșit De botezat, a și venit Iisus, în vale, la Iordan, Primind botezul lui Ioan. În timp ce se ruga Iisus, S-a deschis cerul, iar de sus,


Apoi, a mai adăugat: „Iată, vă spun adevărat, Că veți vedea cerul, deschis – Să țineți minte, ce v-am zis! – Iar îngerii, lui Dumnezeu, Urcând și coborând mereu, Veni-vor, din înaltul lui, Jos, peste Fiul omului.”


S-a deschis cerul și-a văzut Un vas, precum o față mare – De așternut pe masă – care Își avea colțurile toate, Strânse-mpreună și legate. În jos, ușor, el s-a lăsat Și, pe pământ, s-a așezat.


Lucrul acest s-a repetat, Exact de trei ori, după care, La cer, vasul acela mare A fost luat. Pe când ședea


Mulțimea s-a înfuriat, Urechile și-a astupat Și, într-un răcnet îndrăcit, Asupra lui, s-a repezit, Împroșcând vorbe de ocară.


Pe dată, Templu-acela mare, Pe care Dumnezeu îl are, În ceruri, s-a descoperit, În fața mea, și am zărit Chivotul legământului, În încăperea Templului. Glasuri, apoi, s-au auzit, Iar tunetele-au bubuit; Fulgere, cerul, l-au brăzdat, Pământul s-a cutremurat Și, din înalturi, s-a pornit O grindină ce l-a lovit Fața întregului pământ Și toate câte, pe el, sânt.”


Apoi – la fel ca într-un vis – Mi-a apărut cerul deschis Și un cal alb, eu am zărit. Acela cari l-a călărit, „Cel credincios” este chemat, Precum și „Cel adevărat”. De El, sunt toate, judecate, Căci El se luptă cu dreptate.


„După aceea, m-am uitat, Și-o ușă-n cer, am observat, Atuncea că mi s-a deschis, Iar glasul – cel dintâi – mi-a zis: „Urcă! Aicea tu vei sta, Pentru că vreau a-ți arăta Nenumărate lucruri care, În viitor doar, va apare!” Ca și o trâmbiță părea Glasul acela, ce-mi vorbea.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa