Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 7:5 - Biblia în versuri 2014

5 Dar nici un loc n-a stăpânit, Ci doar, i s-a făgăduit Că el, stăpân, are să fie, Pe ea, cu-ntreaga-i seminție, Deși copii, nu a avut, Atuncea când i s-a făcut

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 dar nu i-a dat în ea nicio moștenire, nici măcar o palmă de pământ, ci i-a promis că i-o va da ca proprietate lui și urmașilor lui, cu toate că nu avea niciun copil.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 Dar în aceste teritorii nu i-a dat nimic ca proprietate personală – nici măcar o palmă de teren – ci i-a promis că în viitor ea va fi a urmașilor lui, deși el (încă) nu avea atunci niciun copil.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 Și nu i-a dat în ea moștenire nicio palmă de pământ, ci i-a promis că i-o va da în stăpânire lui și descendenței lui după el, deși nu avea niciun copil.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 dar nu i-a dat nici o moştenire în ea, nici măcar un petec de pământ, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui şi urmaşilor lui, deşi el nu avea încă nici un copil.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 Din țara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit că i-o va da în stăpânire lui și seminței lui după el, măcar că n-avea niciun copil.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 7:5
22 Mawu Ofanana  

Domnu-i vorbi, lui Avram, iară: „Privește astă țară! Toată, Seminței tale-i va fi dată!” Atunci, Avram a construit Altar, Celui ce i-a vorbit.


Tot ce zărești în fața ta, E țara ce-o vei căpăta În stăpânire, pe vecie, Tu, cu întreaga-ți seminție.


Un legământ a încheiat Domnul, cu-Avram, și-a cuvântat: „Dau țara, seminției tale. Ea se întinde de din vale De Nilul Egiptenilor, Și-atinge unda apelor Marelui fluviu Eufrat. Pământu-acesta minunat, Îl dau pentru al tău popor.


Sarai, soțului, i-a vorbit: „Când Dumnezeu m-a zămislit, M-a făcut stearpă. Deci aș vrea, Ca să te duci la roaba mea Și poate, ea îți va da ție, Copii, care ai tăi să fie.” Avram, atunci, a ascultat-o


Străin, în țară, ești. Eu deci, Îți dau, tot Canaanul, ție – Sămânței tale – pe vecie! Țara va fi a lor, mereu, Și fi-voi al lor Dumnezeu!”


„Eu sunt străin și venetic; Vreau un ogor – oricât de mic – Să-mi dați, ca loc de-nmormântare, Să-mi îngrop moarta, și pe care, Eu am să-l cumpăr de la voi.”


Acolo vreau să locuiești – Străin – așa cum te găsești. Eu sunt cu tine – nu uita! – Și te voi binecuvânta. Ținuturile-acestea, toate, Să știi că ție-ți vor fi date Și celor de pe urma ta. Eu am promis lucru-acesta, Tatălui tău, cu jurământ, Și Eu Îmi țin al Meu cuvânt!


În a lui inimă-ai privit Și-n ea, Tu ai descoperit Credincioșie. Ai văzut Lucrul acesta și-ai făcut Un legământ cu el, de-ndată, Spunând că lui îi va fi dată – Și-asemenea urmașilor – Pământul Canaaniților, Al celor care sunt Hetiți Și Amoriți și Fereziți Și cel al Iebusiților, Precum și-al Ghirgasiților.


Îmi zise: „Fiu al omului, Aceia care se vădesc Că în ruine locuiesc, În țară-acum, în Israel, Au cuvântat în acest fel: „Singur Avram s-a dovedit, Însă o țară-a moștenit. Dar noi, așa precum vedem, În număr, mulți – acum – suntem, Iar astă țară minunată, În stăpânire ne-a fost dată!”


Domnul mi-a zis: „Scoală acum, Și pregătește-te de drum. Ai să te duci, în fruntea lui – Adică a poporului – Ca să-și ia țara-n stăpânire Căci Eu le-am dat-o moștenire, Așa cum am făgăduit, Cu-ai lor părinți, când am vorbit.”


Și zile multe să primiți, Trăind în pace, fericiți. Domnu-a jurat părinților Acestui neam, să le dea lor Și-urmașilor ce au să-i nască, Țara, ca să o stăpânească. Țara va fi a lor avere, Căci în ea curg lapte și miere.


Cu ei, să nu vă-ncăierați, Pentru că n-o să căpătați Nici o bucată de pământ, Căci, în Seir, stăpâni, ei sânt. Eu, lui Esau, i-am dăruit, Muntele-acesta, negreșit.


Domnul, în urmă, i-a vorbit: „Aceasta-i țara minunată, Pe care am jurat odată – Când îi spusesem lui Avram, De planurile ce le am, Când cu Isac, Eu am vorbit Și-apoi cu Iacov, negreșit – Că o voi da fiilor lor. Iată, în fața ochilor, Ai țara: poți a o vedea, Dar tu nu ai să intri-n ea.”


Nu pentru bunătatea-ți mare – Sau curăția ce o are Inima ta – ai să primești Țara, ca să o stăpânești. Pentru prea mare răutate, Popoarele sunt alungate, Din fața ta, căci Domnul vrea, În stăpânire să îți dea Țara, ținându-Și legământul Și totodată, jurământul Cu care El l-a întărit, Cu-ai tăi părinți, când a vorbit. Iată că Domnul Dumnezeu Își ține-al Său cuvânt, mereu. Avram, Isac și – negreșit – Iacov sunt cei care-au primit Cuvântul legământului Și jurământul Domnului.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa