Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 7:35 - Biblia în versuri 2014

35 Pe cel pe care-l lepădară, Atuncea când îl întrebară „Cine te-a pus stăpânitor? Ești, peste noi, judecător?” – Pe Moise deci – Domnu-l trimise; Cu mari puteri îl întărise Și l-a făcut stăpânitor Puternic, și izbăvitor Al lui Israel, ajutat De îngerul întruchipat

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

35 Pe acest Moise – de care ei se lepădaseră, zicând: „Cine te-a pus pe tine conducător și judecător?“ – Dumnezeu l-a trimis drept conducător și eliberator, cu ajutorul Îngerului care i S-a arătat în rug.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

35 Vorbindu-i prin Îngerul care îi apăruse în acel tufiș arzând, Dumnezeu l-a trimis pe acest Moise ca stăpân și eliberator, în ciuda faptului că fusese respins de ei când i-au zis: «Cine te-a desemnat să fii stăpânul și judecătorul nostru?».

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

35 Pe acest Moise pe care l-au renegat spunând: «Cine te-a stabilit conducător și judecător?», pe acesta Dumnezeu l-a trimis drept conducător și eliberator prin îngerul care i-a apărut în tufișul arzând.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

35 Pe acest Moise, pe care ei îl respinseseră când au zis: Cine te-a pus pe tine domn şi judecător peste noi?, Dumnezeu l-a trimis acum să fie domn şi izbăvitor, prin îngerul care i se arătase în rug.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

35 Pe acest Moise de care se lepădaseră ei, când au zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător?’ Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorul îngerului, care i se arătase în rug.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 7:35
32 Mawu Ofanana  

Doar Dumnezeu, precum se știe, E Cel ce judecă. Astfel, Pe unii, îi înalță El, Însă pe alții, bunăoară, După voință, îi pogoară.


Poporul, Ți-ai povățuit, Ca pe o turmă. Negreșit, Prin Moise și Aron apoi, Tu ne-ai călăuzit pe noi.


Apoi, îngerul Domnului – Cari, în fața poporului, Până atunci a fost aflat – În urma lui s-a așezat. De-asemeni, și stâlpul de nor Plecata dinaintea lor.


În straja dimineți-apoi, Domnul privit-a înapoi, Din al Său stâlp de foc – din nor – Și-n rândul Egiptenilor, Învălmășeală a zvârlit.


Omul i-a zis: „Tu cine ești?! Ești pus, mai mare, peste noi? Ne ești judecător? Și-apoi, Voiești cumva, ca și pe mine Să mă omori – de-ți vine bine – Ca și pe Egipteanu-acel?” Moise și-a zis, privind la el: „Fără-ndoială, ce-am făcut, De către toți este știut.” Atuncea, frica l-a cuprins.


Și, la popor, te-ntoarce iar, Pentru că el trebuie dus, Acolo unde Eu ți-am spus. De-acuma, înaintea ta, Îngerul Meu, mereu, va sta. ‘Nainte-ți, el o să pășească, Însă când are să sosească Ceasul, ziua de răzbunare, Îi voi lovi, pe fiecare, Pentru păcatul săvârșit.”


În față-ți, voi trimite Eu – În țară – pe îngerul Meu, Să-i izgonească pe Hetiți, Pe Canaaniți și Amoriți Și pe Heviții care sânt, Acuma, pe al ei pământ. Am să-i alung pe Feresiți Și-ntregul neam de Iebusiți.


Când în necaz ei s-au găsit, În ajutor El le-a sărit, Iar Îngerul care-i aflat În fața Lui, neîncetat, Venit-a și i-a mântuit. Din dragoste, El a venit Apoi, și i-a răscumpărat, Căci din vechime i-a purtat.


În disperare, am strigat, La Domnul. El ne-a ascultat Și-un Înger a trimis la noi, Care ne-a scos afară-apoi, Din al Egiptului ținut. Pe drum, prin multe, am trecut Și-acuma iată, în sfârșit, La Cades, noi am poposit. Astă cetate – știi prea bine – Cum că aproape e de tine, Pentru că ea este aflată În a ta margine. Deci iată Ce rugăminte-ți adresăm:


Dar pentru că ați pomenit Despre-nviere, n-ați citit Ceea ce Moise povestește – În carte – când de „Rug” vorbește? În acel loc, Moise a scris, Ceea ce Dumnezeu i-a zis: „Sunt Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov”. Dar voiam


Dar, cetățenii îl urau Și, împărat, nu îl voiau; De-aceea, au trimis solie, Să-i spună: „Nu vrem ca să fie Omu acesta-nscăunat, Asupră-ne, ca împărat.”


„Nu! Nu! Noi nu-L vrem pe Iisus! Baraba trebuie-a fi pus, Acum, în libertate!” Dar, Baraba era un tâlhar.


„Să-L răstignești!”– strigară ei. „Voi vreți, pe-al vostru Împărat, Să-L răstignesc?” – zise Pilat.


Iată ce am a vă mai spune, Acuma, vouă, despre El: Tu, casă a lui Israel! Iisus, pe care L-ai văzut Aici, află c-a fost făcut, De Dumnezeu, Domn și Hristos. Din ceruri, El venit-a jos, La tine; însă, L-ai primit Cu ură, și L-ai răstignit!”


Moise, către părinții noștri, A zis: „Domnul, dintre ai voștri, Ridică un proroc, ca mine. Pe el dar – luați seama bine – Să-l ascultați, în tot ce spune.


Pe-acel Iisus – aflați dar, voi – Că Dumnezeu L-a ridicat Cu-a Sa putere. L-a-nălțat Și L-a făcut Mântuitor Precum și Domn al tuturor, Ca pocăință-n acest fel, Să-i poată da, lui Israel; Și, de asemenea, iertare Pentru păcat, la fiecare.


Anii, în goană, au trecut – Cam patruzeci s-au perindat – Un înger când s-a arătat În para unui rug arzând, Pe muntele Sinai. Pe când


Ștefan continuă a zice: „Sunteți, cu toți, tari la cerbice Și, împrejur, nu v-ați tăiat, La inimi și urechi! Ați stat, Întotdeauna, împietriți Și, tot mereu, vă-mpotriviți Duhului Sfânt. Cum ați văzut, Pe-ai voști’ părinți că au făcut, La fel faceți și voi, acum, Pășind mereu, pe al lor drum!


El a purtat chipul – mereu – Al Celui care-i Dumnezeu Înfricoșat și nevăzut. El este Cel dintâi născut, Din tot ceea ce s-a zidit.


Dacă Cuvântul, cel vestit Prin îngeri, e nezguduit – Și dacă-n urmă, orișicare Abatere și ne-ascultare, O dreaptă plată și-au luat –


Oamenii care s-au aflat, Atunci, acolo, au cântat, Cântarea ce-o cânta, mereu, Moise – robul lui Dumnezeu – Și-apoi, a Mielului cântare. „Atotputernicule mare” – Ziceau aceia – „am văzut, Lucrările ce le-ai făcut, Cât sunt de mari și minunate! Sunt drepte și adevărate Căile Tale, ne-ncetat! Al Neamurilor Împărat, Doar Tu ești Doamne! Și-apoi, cine


Însă și oameni răi au fost, Care au zis: „Nu are rost! Ce poate Saul, ca să facă, Să ne ajute-acum, chiar dacă, Iată-l că este împărat?” Dar Saul nu i-a ascultat Și chiar dacă nu i-a plăcut, Că nu aude, s-a făcut.


După ce Iacov a venit Și în Egipt s-a stabilit, Părinții voștri au strigat La Domnul. El i-a ascultat Și le-a trimis pe Moise-ndată – Și pe Aron – ca să îi scoată Din mâna Egiptenilor. În urmă, Domnul le-a dat, lor, Ținutu-acesta minunat, În care ei s-au așezat.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa