Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 7:32 - Biblia în versuri 2014

32 Glasul lui Dumnezeu: „Eu sânt Al lui Avram Dumnezeu Sfânt, Al lui Isac și Iacov.” El, Speriat fiind de glasu-acel, Spre rug, nici n-a mai îndrăznit, A mai privi. Domnu-a vorbit:

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

32 „Eu sunt Dumnezeul strămoșilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov!“. Moise tremura și nu îndrăznea să se uite.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

32 care i-a zis: «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov». Iar Moise, tremurând, nu a avut curajul să (mai) privească.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

32 «Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Abrahám, al lui Isáac și al lui Iacób». Atunci Moise a început să tremure și nu îndrăznea să privească.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

32 Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Atunci Moise a început să tremure şi nu îndrăznea să privească.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

32 care i-a zis: ‘Eu sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.’ Și Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 7:32
23 Mawu Ofanana  

În noaptea ‘ceea, Dumnezeu S-a arătat spunându-i: „Eu Sunt Dumnezeul lui Avram. Să nu te temi, pentru că am Grijă de voi, oriunde-ți sta. Eu te voi binecuvânta. Din pricina robului Meu Avram, și te sporesc mereu.”


Iosif le-a spus fraților lui: „Eu am să mor, dar Dumnezeu O să vă cerceteze. Eu Știu că se va-ngrijii de voi Și va aduce înapoi, Pe toți acei cari sunt ai voștri, În țara părinților noștri, Dată de Domnul lui Avram, Isac și Iacov. Iată, am


Ilie – când l-a auzit – În gura peșteri-a ieșit. Luă mantaua ce-o avea, Își înveli fața, cu ea, Și-n așteptare a rămas. Apoi, a auzit un glas: „Ce faci Ilie?” El răspunse:


Atunci, cum groaza m-a lovit, Cum spaima-n gheare m-a luat, Cum oasele mi-au tremurat.


Domnul Se-arată-nfricoșat, În adunarea sfinților. Pentru întregul lor sobor, Temut se află Dumnezeu.


Domnul i-a spus lui Moise-apoi: „În felu-acesta să vorbești, Când, în Israel, poposești: „Iată că Dumnezeul lor – Acela al părinților Din care a ieșit ăst neam – Deci Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov, m-a trimis La voi și astfel, El a zis: „Acesta e Numele Meu, Acesta Îmi va fi mereu – Din neam în neam, în veci de veci.


Apoi El a adăugat: „Sunt Domnul, cari M-am arătat Tatălui tău. Eu sunt, mereu, Al lui Avram Sfânt Dumnezeu; Și-al lui Isac sunt, totodată, Și al lui Iacov!” De îndată, Moise, obrazul, și-a ascuns, Pentru că spaima l-a pătruns, Și s-a temut să îndrăznească, Spre Dumnezeu, să mai privească.


Apoi a zis: „Nu vei putea Ca să privești, la fața Mea, Căci cel ce o să Mă zărească, Nu poate ca să mai trăiască!”


„Iată dar semnul Domnului, Prin care tu vei fi crezut, Cum că pe Domnul L-ai văzut, Că ție ți S-a arătat Cel care e adevărat.


S-au prăbușit înspăimântați, Cei trei discipoli, la pământ, Pătrunși de glasu-acela sfânt.


„Sunt Dumnezeul lui Avram, Isac și Iacov”. Iată, am Să vă mai spun ceva și Eu: Să știți – cu toți – că Dumnezeu E Dumnezeul viilor Și nicidecum al morților!”


Pe chipurile tuturor, Mirarea s-a întipărit; Nici un cuvânt nu s-a rostit. De-atunci, nimeni nu I-a mai pus, Vreo întrebare, lui Iisus.


Petru, atunci, înspăimântat, Degrabă, a îngenunchiat Și a grăit, către Hristos: „O Doamne, sunt un păcătos Și știu aceasta, foarte bine! Te-ndepărtează dar, de mine!”


Acela care a lucrat, Nu-i altul decât Dumnezeu. Al lui Avram a fost mereu, Al lui Isac și Iacov. El L-a proslăvit chiar pe Acel Pe care voi, cu toți, L-ați dat – Cum știți – în mâna lui Pilat. Pe robul Său, deci pe Iisus, L-a proslăvit, cum v-am mai spus, Deși v-ați lepădat de El, Cu toate că Pilat acel, Să Îi dea drumul, a-ncercat.


Moise se-apropia, uimit, Din acel rug, a auzit


Dar ei voiau, mâna să pună Pe-o patrie – cu mult mai bună – Cari nu-i o țară pământească, Ci e o patrie cerească. De-aceea, nici lui Dumnezeu Nu-I e rușine ca, mereu, Să fie Dumnezeul lor, Aflat în fața tuturor, Și o cetate-a pregătit, Pentru ai săi, El, negreșit.


Speriat, atunci când L-am văzut, Ca mort, îndată, am căzut. El, mâna dreaptă, Și-a întins, Zicând, după ce m-a atins: „Să nu te temi, pentru că Eu Sunt Cel dintâi, precum – mereu – Sunt Cel din urmă, negreșit;


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa