Fapte 6:7 - Biblia în versuri 2014

⁷ Mereu, mai mult se răspândea Cuvântul Domnului. Sporea Și rândul ucenicilor. Intrară, în numărul lor, Mulți oameni, din Ierusalim. De asemeni, preoți mai găsim – În acea vreme – că veneau Și-astă credință-mpărtășeau.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

⁷ Astfel, Cuvântul lui Dumnezeu înainta, numărul ucenicilor se înmulțea foarte mult în Ierusalim și o mare mulțime de preoți ascultau de mesajul credinței.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

⁷ Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul discipolilor se mărea în Ierusalim și foarte mulți preoți deveneau creștini.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

⁷ Și cuvântul lui Dumnezeu se răspândea, iar numărul discipolilor în Ierusalím se înmulțea foarte mult și o mare mulțime de preoți se supuneau credinței.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

⁷ Iar cuvântul lui Dumnezeu creştea şi numărul ucenicilor se înmulţea foarte mult în Ierusalim. Şi chiar dintre preoţi, mulţi ascultau şi credeau.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

⁷ Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult, numărul ucenicilor se înmulțea mult în Ierusalim și o mare mulțime de preoți veneau la credință.

Fapte 6:7 Mawu Ofanana

2 Cronici 29:34

Preoții, însă, se vădeau Că într-un număr mic erau, Pentru mulțimea jertfelor. Dar le-au venit în ajutor Leviții. Ei i-au ajutat, Până când totul s-a-ncheiat Și până s-au sfințit cu toți – În urmă – și ceilalți preoți. Leviții, toți, se dovediră Că mult mai iute, se sfințiră, Decât preoții Domnului.

2 Cronici 30:24

Căci Ezechia dăruise Poporului care venise La praznic, șapte mii de oi Și-o mie de viței apoi; Iar căpitani-au dat și ei, Atunci, o mie de viței; Tot ei au dăruit apoi, Mulțimii, zece mii de oi. Tocmai atuncea s-a vădit Că și mulți preoți s-au sfințit.

Psalmi 132:16

Toți credincioșii au să vie Cu strigăte de bucurie. Iată dar ce am să mai fac: Pe ai săi preoți îi îmbrac În straie mândre și bogate, Din mântuire doar, lucrate.

Psalmi 132:9

Cei cari sunt preoți prin menire, Se-mbrace în neprihănire, Iar credincioșii Tăi să vie Cu strigăte de bucurie!

Matei 19:30

Dar mulți, din cei dintâi de-acum, Cei de pe urmă-or fi; precum Și mulți, din urmă, au să vie, Ca printre cei fruntași să fie.”

Luca 2:34

Apoi, i-a binecuvântat, Iar Simeon s-a îndreptat Către Maria și i-a spus: „Fiul pe care L-ai adus, Spre prăbușirea unora Și ridicarea altora, Are să fie-n Israel. Un semn, urmează, a fi El, Ce va stârni împotrivire.

Ioan 12:42

Și mulți fruntași care credeau În El, însă, de Farisei, Teamă purtau; de-aceea, ei, Pe față, nu-L mărturiseau. Afară a fi dați, riscau – Din sinagogi, de-ar fi vorbit,

Fapte 12:24

De-atunci, mai mult, S-a răspândit Cuvântul Domnului. Mereu, Cei cari credeau în Dumnezeu, Se înmulțeau, numărul lor, Sporind pe-al ucenicilor.

Fapte 13:8

Văzând că cei doi gata sânt De a vorbi cu dregătorul, Furios, Elima „vrăjitorul” – În felu-acesta-i tălmăcit Numele lui – s-a-mpotrivit, Și a-ncercat, cu stăruință, Pe dregător, de la credință, Să îl abată, negreșit.

Fapte 14:22

Și-au întărit, în calea lor, Sufletul ucenicilor. Să stăruie, i-au îndemnat – Toți – în credință, ne-ncetat, Spunând că-n cer, la Dumnezeu, Doar prin necazuri și prin greu, Putem pătrunde. Când sfârșiră,

Fapte 19:20

Atunci, puternic întărit, A fost Cuvântul Domnului, Și mare, răspândirea Lui.

Fapte 2:47

Oriunde se aflau, mereu, Îl lăudau pe Dumnezeu. Întreg norodul îi iubea, Iar Domnul, ne-ncetat, sporea Numărul lor, cu noi veniți, Cari și ei fost-au mântuiți.

Fapte 21:20

Când vorbele i-au auzit, Pe Dumnezeu L-au proslăvit Și-au zis: „Vezi frate, câți Iudei? Văzut-ai câte mii, din ei, Crezură și s-au dovedit, De râvnă, plini, necontenit, Pentru această Lege? Ei

Fapte 6:1

Când ucenicii au sporit În număr și s-au întărit, Evrei-acei care vorbeau Grecește, ne-ncetat cârteau, Pe seama celorlalți Evrei, Căci după cum văzură ei, Când ajutoare se-mpărțeau, Ale lor văduve erau Uitate, și-astfel, fiecare Avea motiv de supărare.

Romani 1:5

Harul cu care ne-a-nzestrat Și-apostolia ce ne-a dat, Ca noi, pe urmă, să-ncercăm, Pentru-al Său Nume, să chemăm Popoarele pământului, Să vină, la credința Lui.

Romani 16:26

Până a-ngăduit să vină, Să se arate în lumină, Prin scrierea prorocilor, După porunca dată lor, Și prin voința Celui care E Dumnezeu veșnic și mare; Descoperirea a fost spusă Spre-a fi la cunoștință-adusă, În fața oricărui popor. Ea e trimisă tuturor Și dă, astfel, la toți, putință, Ca să asculte, de credință.

Galateni 1:23

În schimb, toate au auzit, Cuvintele ce s-au rostit, Mereu, atunci, pe seama mea: „Acel care ne prigonea, Înverșunat, odinioară, Iată-l acuma, bunăoară, Mergând să propovăduiască, Ceea ce-a vrut să nimicească, Fiindcă, astăzi, se zvonește, Că el, credința, o vestește.”

Galateni 6:10

Deci, cât are prilej, oricine Va trebui să facă bine, Dar mai ales – vă îndemn eu – Să faceți bine, tot mereu – Pe cât vă este cu putință – La frații voștri, de credință.

Coloseni 1:6

Care-a ajuns până la voi – Precum și-n toată lumea-apoi – Dând roade și crescând, mereu. De harul, de la Dumnezeu, De la-nceput, ați auzit – Ba încă, voi l-ați și simțit –

2 Tesaloniceni 1:8

În flăcările focului, Să-i pedepsească pe cei care N-au vrut să-I deie ascultare, Lui Dumnezeu – chemării Lui – Și Evangheliei Domnului Iisus Hristos. De-aceea, ei,

2 Timotei 2:9

Acum, eu sufăr, pentru ea Și am ajuns înlănțuit, De parcă rele-am făptuit. Dar al lui Dumnezeu Cuvânt Nu e legat, precum eu sânt.

Evrei 11:8

Tot prin credință, a plecat Avram, când Domnul l-a chemat, În locul pe care-l avea, În stăpânire, să îl ia. El n-a avut, deci, nici o știre, De viitoarea moștenire, Dar L-a crezut, cu-adevărat, Pe Dumnezeu, și a plecat, Așa precum i s-a cerut, Făr’ ca nimic să fi știut.

Evrei 5:9

Iar după ce a fost făcut Desăvârșit, El a putut, Ca pentru toți aceia care Aveau să-i deie ascultare, Să se transforme-n urzitor Al mântuirii dată lor – Cari veșnică s-a dovedit –

Iuda 1:20

Dar voi, dragi frați, vă străduiți Și, sufletește, vă zidiți, Doar pe credința dobândită, Cari sfântă este dovedită. Rugați-vă, neîncetat, Prin Duhul Sfânt ce va fost dat,

Iuda 1:3

Acum dar, prea iubiților, Când căutam, stăruitor, Ca să vă scriu, cu osebire, Despre a noastră mântuire, Iată că m-am văzut silit, Să vă îndemn, necontenit, Ca să luptați pentru credință – De care noi avem știință Că a fost dată – fiind una, Pentru toți sfinții, totdeauna.