Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 5:4 - Biblia în versuri 2014

4 Moșia ta, de n-o vindeai? Tu crezi, oare, că nu puteai Să faci, numai ceea ce vrei – După-al tău plac – cu prețul ei? În inimă-ți, cum s-a putut, Astfel de gând, de s-a născut? Nu minți pe oameni – îți spun eu! – Ci tu Îl minți pe Dumnezeu!”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

4 Dacă rămânea nevândut, nu rămânea el al tău? Și, după ce a fost vândut, nu erau banii la dispoziția ta? De ce ai pus la cale acest lucru în inima ta? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

4 Dacă nu vindeai această proprietate, oare nu rămânea ea a ta? Și după ce ai vândut-o, nu erai liber să faci ce vrei cu acei bani? De ce ai decis să procedezi astfel? Nu ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

4 Oare n-ar fi rămas al tău dacă nu l-ai fi vândut și, după ce l-ai vândut, nu rămânea la dispoziția ta? De ce ți-ai pus la inimă o astfel de faptă? Nu pe oameni i-ai mințit, ci pe Dumnezeu”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

4 Dacă păstrai pământul, nu rămânea al tău, iar dacă îl vindeai nu aveai dreptul să faci ce vrei cu banii? Cum de a ajuns lucrul acesta în inima ta? Nu pe oameni i-ai minţit, ci pe Dumnezeu!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

4 Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Și, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu prețul ei? Cum s-a putut naște un astfel de gând în inima ta? N-ai mințit pe oameni, ci pe Dumnezeu.”

Onani mutuwo Koperani




Fapte 5:4
26 Mawu Ofanana  

Doamne, eu știu că Tu privești În inimă și că iubești Doar inima ce se arată Precum că e, mereu, curată. Daruri, de bună voie, eu Ți-am adus astăzi, Domn al meu, Și Ți le dau cu curăție De inimă și bucurie. Plin de-ncântare, am văzut Că și poporul a făcut Asemeni mie și, la fel, Daruri Ți-a dăruit și el.


Din dragostea ce o nutresc Casei lui Dumnezeu, doresc Să îi dau aurul curat Și-argintul ce l-am adunat, Afar’ de ce am pregătit Spre-a fi locașul sfânt zidit.


Aurul fi-va folosit La tot ce va fi trebuit Din aur doar a fi lucrat. Argintul e-ntrebuințat La lucrurile ce-s cerute A fi doar din argint făcute. Iată că vă întreb apoi: Să-mi spuneți, cine, dintre voi, Vrea să-și aducă darul lui, Astăzi, în fața Domnului?”


Poporu-ntreg s-a bucurat – În ziua ‘ceea – și a dat Daruri de bună voie, care Aduse-au fost, de fiecare, Cu drag, în fața Domnului, Pentru zidirea Casei Lui. David s-a bucurat și el, Cu-ntreg poporul său, la fel.


El, răutăți doar, zămislește Și naște rău; în sân dospește – Ca aluatul într-o oală – Doar roade care îl înșeală.”


Cuvintele pe cari am vrut Să le rostesc, Tu le-ai știut, Căci Tu, în toate, ai pătruns Și nu Îți e nimic ascuns.


Iată-l pe cel ce este rău: Doar lucruri rele pregătește, Fărădelegi – în gândul său – Și-nșelăciune, zămislește.


Moise a zis: „În fața voastră, Domnul – în astă seară chiar – Vă va da carne multă, iar În zori, aveți să căpătați Și pâine, să vă săturați. Căci Dumnezeu v-a auzit – În contra Lui – cum ați cârtit. Iată, vă-ntreb – acum – pe voi: Să-mi spuneți, cine suntem noi? Să știți dar, căci cârtirea voastră Nu se îndreaptă-n contra noastră, Ci împotriva Domnului.”


Astfel, toți cei care-au avut Bunăvoință și-i trăgea Inima – ajutor să dea – De bunăvoie-au dăruit Ceea ce Domnu-a poruncit Prin Moise și au ajutat În tot ce trebuia lucrat.


Să nu faci nici o juruință Dacă nu-ți șade în putință Să împlinești ce ai jurat.


Dreptatea, nimănui nu-i place, Iar judecăți drepte nu face Niciunul. Ei se bizuiesc Pe lucruri ce se dovedesc A fi deșarte. Nu sunt buni, Căci spun mereu numai minciuni. Răul îl nasc ei, peste fire, Și zămislesc nelegiuire.


„Așa a zis Cel cari, mereu, E Domn, precum și Dumnezeu: „La multe ai să te gândești În acea zi, și-ai să urzești Planuri în minte, însă ele Se vor vădi doar planuri rele.


De-aceea, tu-mpotriva Lui – Cu ceata ta – acum, te pui! Cine-i Aron, ca să veniți Și împotrivă-i, să cârtiți?”


Cel ce va asculta de voi, Pe Mine Mă ascultă-apoi. Cel care vă nesocotește, Pe Mine Mă disprețuiește, Nesocotind, prin Mine-astfel, Pe Cel ce M-a trimis, la el.”


Apostolilor, la picioare. Petru i-a zis, plin de-ntristare: „O, Anania, ce-ai făcut? De ce, Satana ți-a umplut, Inima, ca să minți, acum, Pe Duhul Sfânt? Să spui dar, cum, Prețul acelei moșioare, Tu l-ai ascuns? Nu era, oare,


„V-ați înțeles deci, între voi Și, Duhul Domnului, voiți – Acuma – să Îl ispitiți? Acei care l-au îngropat, ‘Nainte doar, pe-al tău bărbat, La ușă sunt – ia seama bine! – Și te vor duce și pe tine!”


Dar nu carnea este cea care, Plăcuți – pe noi, pe fiecare – Ne face, pentru Dumnezeu. Nimic, de-aceea, vă spun eu, Că nu avem să câștigăm Dacă, din ea, o să mâncăm. Nici dacă nu mâncăm, vă zic Căci n-avem de pierdut, nimic.


De-aceea, cel care-a călcat Aceste-nvățături apoi, Să afle dar, că nu pe noi – Pe oameni – ne-a nesocotit, Ci el, prin ce a făptuit, Pe Dumnezeu, se dovedește, Precum că Îl nesocotește, Adică pe Acela care V-a dat, Duh Sfânt, la fiecare.


Însă, nimic nu am făcut, Atâta timp cât n-am avut O învoire, de la tine, Căci nu am vrut ca acest bine, Care mi-l faci, a fi silit, Ci dimpotrivă, am dorit, Ca al tău sprijin, în nevoie, Să mi-l poți da, de bunăvoie.


Din pofta lui, s-a întrupat Păcatul, care-nfăptuit, Aduce moarte, negreșit.


Iar Domnu-i spuse-n acest fel: „Să faci după dorința lor, Pentru că iată, ăst popor Nu te va lepăda pe tine, Ci el se leapădă de Mine, Și nu mai vrea ca să domnesc, Căci nu-i place să-l cârmuiesc.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa