Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 5:39 - Biblia în versuri 2014

39 Dar dacă-i de la Dumnezeu, N-o nimiciți voi, vă spun eu! Să nu vă pomeniți luptând, Cu Dumnezeu.” Atuncea când

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veți putea distruge pe acești oameni! Să nu vă treziți că luptați împotriva lui Dumnezeu!“. Astfel, ei au fost convinși de el.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

39 Dar dacă ce fac ei vine de la Dumnezeu, să știți că nu veți avea succes. Vă previn să nu vă treziți luptând împotriva lui Dumnezeu.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

39 dar, dacă este de la Dumnezeu, nu-i veți putea nimici; nu cumva să vă găsiți că luptați împotriva lui Dumnezeu!”. Iar ei s-au lăsat convinși de el.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

39 dar dacă sunt de la Dumnezeu, nu îi veţi putea nimici. Să nu vă treziţi cumva că luptaţi împotriva lui Dumnezeu!” Ei l-au ascultat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

39 dar, dacă este de la Dumnezeu, n-o veți putea nimici. Să nu vă pomeniți că luptați împotriva lui Dumnezeu.”

Onani mutuwo Koperani




Fapte 5:39
23 Mawu Ofanana  

Laban și Betuel au zis: „Lucru acesta e trimis Și, de la Dumnezeu, el vine. Nu-ți spunem dar, nici rău, nici bine.


Când împărat, odinioară, Saul fusese, tu erai Acela cari povățuiai, Strângând întregul Israel, În jurul tău. Atunci, astfel, Ți-a vorbit Domnul Dumnezeu: „Tu ai să paști poporul Meu, Și căpetenie ai să fii Peste-ai lui Israel copii.”


Șemaia, împăratului – După porunca Domnului – I-a spus: „Ascultă glasul meu! „Așa vorbește Dumnezeu: „Să nu-ndrăzniți să-ncepeți voi, Cu Israelul, vreun război! Tu, împărate, acum lasă Aceste gânduri și acasă, Să se întoarcă fiecare! Toată această întâmplare, Aflați dar, că s-a petrecut Pentru că Eu, Domnul, am vrut!” Cu toții s-au înspăimântat Și-n urmă ei au ascultat Astă poruncă-a Domnului, Adusă de prorocul Lui.


Pe cine-ai ocărât tu dar? Batjocuri, cui, ai aruncat Și-n contra cui, tu ai strigat? Dar împotriva cui, cutezi, Să îți ridici ochii? Nu vezi? În contra Sfântului, pe care Neamul lui Israel Îl are!


În strâmtorare. Când dă pace, Cine și ce-ar mai putea face S-o tulbure? De Își ascunde El Fața, cine va pătrunde Până la El, spre a-L vedea? Puterea Lui e-asemenea De-I stă în față un popor Sau doar un singur muritor.


Pricepere, înțelepciune, Sfaturi – oricât ar fi de bune – ‘Geaba sunt date omului – N-ajută-n fața Domnului.


Eu sunt Cel de la început Și nimeni altul n-a putut, Din mâna Mea să izbăvească. Cine-o să se împotrivească, Atuncea când lucra-voi Eu?”


„Vai, este de acela care, Purtări nesăbuite, are, Căci deși este muritor, Se ceartă cu-al său Făcător! – Un ciob, din multele ce sânt Pe fața-ntregului pământ! – Dar, să îi spună, îndrăznește Lutul, celui ce-l fățuiește, „Ce faci?”, sau zice o lucrare, Cumva, despre acela care A întocmit-o cu migală, „El n-are mâini”? Fără-ndoială,


Am spus, spre știrea tuturor, Tot ce va fi în viitor. Tot ceea ce va fi făcut, Eu am vestit, de la-nceput, Până când nu s-a împlinit, Pentru că astfel am vorbit: „Ceea ce hotărât-am Eu Va sta-n picioare, tot mereu, Căci voia Mea e neclintită Și trebuie a fi-mplinită.


Toți oamenii pământului Nimic sunt înaintea Lui. El este Cel ce poate face, Mereu, doar după cum Îi place, Cu toată oastea cerului Și oamenii pământului. Nimeni nu poate să se ție În contră la a Lui mânie, Pentru că – iată – nimeni nu-i, Ca să Îi zică „Ce faci?”, Lui.


Îți spun: tu, Petru, ești numit” – „Piatră” înseamnă, tălmăcit. „Pe piatra ta, va fi zidită A Mea Biserică. Zdrobită, Acuma sau în viitor, De locuința morților, Ea nu va fi! N-o va înfrânge, Pentru că ea, moartea va-nvinge!


Pentru că o să căpătați O gură și-o înțelepciune, În contra căror, a se pune, Dușmanii voști’ nu vor putea.


Deci, Dumnezeu le-a hărăzit, Darul, pe care L-am primit, Când, în Hristos, noi am crezut. Dacă ăst lucru l-am văzut, M-am întrebat: „Cum mă pot eu, Împotrivi, lui Dumnezeu?”


Zarvă, iar cearta a-nceput. Atuncea, niște cărturari De seamă – dintre cei mai mari – Din grupul Fariseilor, Au spus, în fața tuturor: „Aflați dar, că noi nu găsim Vreo vină, ca să-l osândim Pe-acest om. Dacă i-a vorbit Vreun duh, sau dacă a venit Un înger ca să îi vorbească?”


Dar truda lor era în van, Căci nu puteau ei a se pune, Cu-a lui Ștefan înțelepciune, Cu Duhul care-l însoțea Întotdeauna, când vorbea.


Ștefan continuă a zice: „Sunteți, cu toți, tari la cerbice Și, împrejur, nu v-ați tăiat, La inimi și urechi! Ați stat, Întotdeauna, împietriți Și, tot mereu, vă-mpotriviți Duhului Sfânt. Cum ați văzut, Pe-ai voști’ părinți că au făcut, La fel faceți și voi, acum, Pășind mereu, pe al lor drum!


„Doamne, îmi spune, cine ești?”, Întrebă Saul. Domnu-a spus: „Cel prigonit sunt Eu, Iisus. S-arunci piciorul, înapoi – Într-un țepuș – ți-e greu.” Apoi,


Căci nebunia Lui, mereu, Mai înțeleaptă se arată, Decât sunt oamenii vreodată, Iar slăbiciunea Lui apare, Decât toți oamenii, mai tare.


Ați vrea ca-ntărâtat să fie Al nostru Domn, la gelozie? Mai tari, gândiți, că suntem noi, Decât e Dumnezeu, apoi?”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa