Fapte 5:26 - Biblia în versuri 2014

²⁶ Când căpitanul Templului Auzi spusa omului, Luă aprozii și s-a dus, De pe apostoli, i-a adus, Dar nu cu sila, căci erau Înspăimântați și se temeau De gloatele furioase, care Puteau, cu pietre, să-i omoare.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁶ Atunci comandantul s-a dus împreună cu gărzile și i-a adus, însă nu cu forța, pentru că se temeau să nu fie loviți cu pietre de popor.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁶ Atunci comandantul gărzilor a plecat cu subordonații lui și i-au adus pe apostoli, dar nu cu forța; pentru că erau conștienți că altfel ar fi fost expuși pericolului de a fi omorâți cu pietre de mulțimea oamenilor.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁶ Atunci, comandantul gărzii, împreună cu servitorii, au plecat și i-au adus, dar nu cu forța, pentru că se temeau de popor că i-ar fi putut bate cu pietre.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁶ Atunci comandantul şi oamenii lui au mers şi i-au adus, dar nu cu forţa, căci le era frică să nu îi omoare poporul cu pietre.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁶ Atunci, căpitanul Templului a plecat cu aprozii și i-au adus, dar nu cu sila, căci se temeau să nu fie uciși cu pietre de norod.

Fapte 5:26 Mawu Ofanana

Matei 14:5

Irod, de-aceea, să-l omoare, Ar fi dorit, dar se temea De-ntreg norodul ce credea Cum că Ioan e proroc mare.

Matei 21:26

Că gloata l-a crezut proroc Pe-acel Ioan. Deci, nu e loc, Să spunem că botezul lui Vine din partea omului.

Matei 26:5

Au hotărât a face toate, Chiar după Paște. „Nu se poate” – Și-au zis – „acum, să-L arestăm, Căci trebuie ca să păstrăm Calmul, în timpul Paștelor, Spre liniștea noroadelor. Să treacă praznicul, și-apoi, Vom pune mâna, pe El, noi!”

Matei 26:58

Petru, din umbră, L-a urmat, Pân’ la Caiafa și-a intrat În curțile preotului, Șezând, apoi, cu-aprozii lui, Sfârșitul să îl urmărească.

Luca 20:19

Auzind, preoții cei mari, Precum și ai lor cărturari, Voiră – chiar în ceasu-acel – Să pună mâinile, pe El, Dar, de mulțime, se temeau. Ei, foarte bine, pricepeau Că-n pilda ce tocmai s-a spus, La ei, s-a referit Iisus.

Luca 20:6

Acum, cu toții am văzut, Că lumea l-a crezut proroc, Pe-acel Ioan. Deci, nu e loc, Să spunem, că botezul lui, Vine din partea omului, Pentru că gloata asta toată, Cu pietre, are să ne bată, Până pierim.” Ei au găsit,

Luca 22:2

Se-apropia, preoții mari, Precum și ai lor cărturari, Cătau un mijloc – oarecare – Ca pe Iisus, să Îl omoare; Pe față, nu Îl atacau, Căci, de noroade, se temeau.

Luca 22:4

La preoții cei mari, s-a dus Iuda, să-L vândă, pe Iisus. Cu ei, în taină, s-a-nțeles Și, împreună, au ales – Cu căpitanul străjilor – În ce fel, pe Învățător, Să-L vândă. Ei l-au ascultat

Fapte 4:21

Atuncea, i-au amenințat Și-apoi, să plece, i-au lăsat, Căci nu puteau să-i pedepsească, Să nu cumva să se stârnească Noroadele, care – mirate De lucrurile întâmplate – Îl lăudau pe Dumnezeu Și slavă-I aduceau mereu.

Fapte 5:13

Dar nimeni nu a cutezat Ca să se fi apropiat – Dintre ceilalți – de a lor ceată. Doar gloata era încântată Și-i lăuda, în gura mare;

Fapte 5:22

Pe-apostoli. Grabnic au plecat Aprozii, dar nu i-au aflat Pe-ntemnițați. Când au venit, La Templu, astfel au vorbit:

Fapte 5:24

Când aste vorbe-au auzit, Și căpitanul Templului Și preoții norodului, S-au privit lung și au rămas Înmărmuriți și fără glas. Despre apostoli, nu știau Ce să mai creadă și-ncercau Să vadă ce fel de urmări Avea-vor aste întâmplări.

Fapte 5:25

Un om veni, atunci, și-a zis: „Acei pe care i-ați închis, În Templu sunt, de dimineață, Și, pe noroade, le învață.”