Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 5:14 - Biblia în versuri 2014

14 Iar numărul acelor care Credeau în Domnul, a sporit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

14 Totuși, numărul celor ce credeau în Domnul, o mulțime de bărbați și femei, se mărea tot mai mult.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

14 Numărul celor care credeau în Isus, atât cel al bărbaților cât și cel al femeilor, era în creștere.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

14 Iar [numărul] celor care credeau – o mulțime de bărbați și de femei – se mărea din ce în ce mai mult prin Domnul,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

14 Tot mai mulţi se adăugau celor ce credeau în Domnul, o mulţime de bărbaţi şi de femei,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

14 Numărul celor ce credeau în Domnul, bărbați și femei, se mărea tot mai mult,

Onani mutuwo Koperani




Fapte 5:14
24 Mawu Ofanana  

La toți, în urmă, a-mpărțit Câte o pâine. Negreșit, A dat și o bucată mare, De carne, pentru fiecare. O turtă de stafide iar, El le-a mai dat la toți, în dar. Întreg poporul – mulțumit – Spre casă, a plecat, grăbit.


Tocmai în vremea ‘ceea când – La Casa Domnului – plângând, Se afla Ezra-ngenuncheat Și Domnului I s-a rugat, În jurul său – cu mic, cu mare – Se strânse-o-ntreagă adunare De oameni ai lui Israel.


Preotul Ezra a venit Și oamenilor le-a citit Legea lui Moise. Adunați, Erau femei, cât și bărbați Care, cu toți se dovedeau Că Legea o înțelegeau. Luna a șaptea începea, Fiind întâia zi din ea.


Deci toți cei care-au dovedit Că-s inimoși, au și venit – Atât bărbați, cât și femei – Și-au dat inele și cercei; Salbe, brățări au dăruit, Belciuge ce s-au folosit La pus în nas și, fiecare – După cum fost-a a sa stare – A dat, din aur, Domnului, Prinosul avuției lui.


Când acel timp o să sosească, Doar astfel o să se vorbească: „Dreptatea-n Domnul se găsește. Puterea-n El doar locuiește. Le El vin cei ce-s mâniați Pe El și fi-vor înfruntați.


De către toți, bine văzut, Era Barnaba, și știut Ca om foarte evlavios, Plin de Duh Sfânt și credincios. Astfel, mulți oameni au venit Și, Domnului, s-au alipit.


Acei ce-i ascultau vorbirea, Primindu-i propovăduirea, Îndată, s-au și botezat Și astfel, s-au adăugat, Atuncea, la numărul lor – La cel al ucenicilor, Fiind, în rândul, lor cuprinși – Aproape de trei mii de inși.


Oriunde se aflau, mereu, Îl lăudau pe Dumnezeu. Întreg norodul îi iubea, Iar Domnul, ne-ncetat, sporea Numărul lor, cu noi veniți, Cari și ei fost-au mântuiți.


Până la moarte-am prigonit Această Cale. Am venit Și-am pus în temniță, legați, Atât femei, cât și bărbați.


Dar mulți din cei ce-au auzit Cuvântul care-a fost vestit, S-au încrezut în spusa lor. Astfel, al credincioșilor Rând a sporit și, numărați, Au fost cam cinci mii de bărbați.


Mereu, mai mult se răspândea Cuvântul Domnului. Sporea Și rândul ucenicilor. Intrară, în numărul lor, Mulți oameni, din Ierusalim. De asemeni, preoți mai găsim – În acea vreme – că veneau Și-astă credință-mpărtășeau.


Însă, când Filip a intrat, La ei și când a cuvântat, De Evanghelia Domnului Și despre cea a Numelui Cel Sfânt al lui Hristos Iisus, Samaritenii, toți, s-au dus La el, și fost-au botezați, Atât femei, cât și bărbați.


Saul, cu împuternicire De la cei mari, prăpăd făcea, Printre creștini. El pătrundea, În ale lor case, luând – Cu sila – și întemnițând, Atât bărbați, cât și femei.


El a cerut, preotului Cel mare, sprijin și-ntărire, Scrisori de împuternicire Spre sinagogile aflate, Atuncea, la Damasc, ca toate Să îl ajute, să-i găsească Și-apoi să îi înlănțuiască, De câte ori e cu putință, Pe cei ce umblă în credință – Atât femei, cât și bărbați – Și să-i trimită-apoi legați, Către Ierusalim. Astfel,


Biserica se bucura, Căci pace, peste tot, era: Liniștea se-ntindea-n Iudeea, Samaria și Galileea. Biserica, astfel, creștea Și, sufletește, se-ntărea, Umblând în frica Domnului. Cu ajutorul Duhului Cel Sfânt, în număr, se sporise, Căci, în scurt timp, se înmulțise.


Locuitorii Lidiei, Precum și cei ai Saronei, Când au văzut ce s-a-ntâmplat – Cum omul fost-a vindecat, După ce, ani, bolise greu – Se-ntoarseră, la Dumnezeu.


Minunea care-a fost făcută, Ajunse a fi cunoscută De cei ce-n Iope locuiau, Și mulți, la Domnul, se-ntorceau.


E vreo-nțelegere pe care Hristos, cu Belial, o are? Ce legături – mă rog frumos – Sunt între cel necredincios Și cel ce crede? Sau – zic eu –


În felu-acesta – vă spun eu – Că nu mai e Grec sau Iudeu, Nici rob sau slobod, printre voi, Precum nu mai este apoi, Nimeni de parte bărbătească Și nici de parte femeiască, Pentru că toți – neîndoios – Ajuns-au una, în Hristos.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa