Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 5:11 - Biblia în versuri 2014

11 Lângă-al ei soț. O frică mare Cuprinse-ntreaga adunare, Și pe acei care-au aflat Tot ceea ce s-a întâmplat.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 O mare frică a cuprins toată biserica și pe toți cei ce auziseră aceste lucruri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Apoi toți cei adunați acolo și cei care au auzit ce se întâmplase, au fost afectați de o mare frică.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Și o mare teamă a cuprins toată Biserica și pe toți cei care auzeau acestea.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

11 Şi o mare frică a cuprins întreaga Biserică şi pe toţi cei ce ascultaseră aceste lucruri.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 O mare frică a cuprins toată adunarea și pe toți cei ce au auzit aceste lucruri.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 5:11
14 Mawu Ofanana  

Domnul Se-arată-nfricoșat, În adunarea sfinților. Pentru întregul lor sobor, Temut se află Dumnezeu.


Cu ei, un legământ fac Eu, Care va dăinui mereu, Prin care le voi face bine Și frică vor avea, de Mine. Nu se vor mai îndepărta, Ci lângă Mine ei vor sta.


Acest fapt fost-a cunoscut De toți Iudeii; l-au știut Grecii și cei ce locuiau, Atuncea, în Efes. Erau Uimiți și foarte-nspăimântați. De moarte, toți erau speriați, Și-al Domnului Iisus Sfânt Nume, Ajunse proslăvit, în lume.


De frică, plini, cu toți erau, Iar, prin apostoli, se făceau Minuni și semne, ne-ncetat.


Când vorbele i-a auzit, Jos a căzut și a pierit. O mare frică i-a umplut, Pe-aceia care au văzut Tot ceea ce s-a întâmplat.


Biserica se bucura, Căci pace, peste tot, era: Liniștea se-ntindea-n Iudeea, Samaria și Galileea. Biserica, astfel, creștea Și, sufletește, se-ntărea, Umblând în frica Domnului. Cu ajutorul Duhului Cel Sfânt, în număr, se sporise, Căci, în scurt timp, se înmulțise.


Deci prea iubiților, precum M-ați ascultat mereu, și-acum, Aș vrea ca să mă ascultați Și ne-ncetat, să căutați Ca mântuirea ce-o aveți, Până la capăt, să puteți Ca să o duceți fiecare – Cu frică și cutremur mare – În fiecare zi din viață, Nu numai când sunt eu, de față. Faceți acest lucru, mereu,


Cu Noe s-a-ntâmplat la fel: Tot prin credință-atunci când el, De Dumnezeu fost-a-nștiințat Despre ce-avea a fi urmat – Adică despre lucrul care Era, încă, în depărtare, Lucruri care nu se vedeau Pentru că-n viitor erau – De-o teamă sfântă însoțit, El, un chivot, a construit, Prin care, casa, și-a scăpat. Prin crezul ce l-a arătat, Pământul fost-a osândit, În timp ce el a moștenit Neprihănirea minunată, Cari prin credință este dată.


Seamă luați, bine, mereu: Din harul de la Dumnezeu, Să nu se-abată nimenea, Ca nu cumva lăstari să dea Vreo rădăcină cari s-adune, În ea, multă amărăciune, Ce va aduce tulburare Și întristări, la fiecare, Și-apoi, de ea – mulți dintre frați – Să se trezească, întinați.


Pentru că nouă, negreșit, Acuma, ni s-a dăruit O-mpărăție care – iată – Nu va putea fi clătinată, Mulțumitori să ne-arătăm, Lui Dumnezeu și să-ncercăm Să Îi aducem închinare, Evlavioși, cu frică mare,


„De-aceea, vreau să ascultăm Și bine, seama, să luăm, La vremurile-acestea-n care, Încă se află, în picioare, Făgăduința Domnului, De a intra-n odihna Lui, Ca nu cumva, unii din noi Să vină prea târziu apoi.


Iar dacă voi Îl chemați „Tată”, Pe Cel a cărui judecată Se-arată fără părtinire, Pentru întreaga omenire – Căci fiecare-i cântărit După ceea ce-a făptuit – Cu frică dar, să vă purtați, Acum, pribegi când vă aflați.


Nu va avea teamă, de Tine? Și cine are să-ndrăznească, Numele Tău, să nu-L slăvească? Tu Doamne, numai Tu ești Sfânt, Iar Neamurile, câte sânt În lume, vor veni, la Tine, În fața Ta să se închine, Căci judecățile făcute, De către Tine, sunt știute De toți – că fost-au arătate – Și le-au văzut că-s minunate!”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa