Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 4:36 - Biblia în versuri 2014

36 Iosif, cel care s-a numit Barnaba – numele-i e pus De-apostoli și-nseamnă tradus „Al mântuirii fiu” – Levit, De neam din Cipru, a venit

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

36 Iosif, numit de apostoli și Barnabas, care tradus înseamnă „Fiul încurajării“, un levit originar din Cipru,

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

36 Iosif, cel numit de apostoli și Barnaba – nume care se traduce prin „Fiul încurajării” – era un levit care provenea din Cipru.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

36 Și Iosíf, numit de către apostoli Barnàba, care, tradus, înseamnă „Fiul Mângâierii”, un levit de loc din Cípru,

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

36 La fel şi Iosif, numit de apostoli Barnaba, adică „fiul mângâierii”, un levit născut în Cipru,

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

36 Iosif, numit de apostoli și Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâierii”, un levit, de neam din Cipru,

Onani mutuwo Koperani




Fapte 4:36
24 Mawu Ofanana  

Ioan, iar apoi Iacov – ei Erau fiii lui Zebedei. Iisus, Boanerghes, i-a numit – Ceea ce-nseamnă, tălmăcit, Că-s „fii ai tunetului” ei;


Astfel, prin grija tuturor, Au strâns aceste ajutoare Și fost-au date, spre păstrare, Prezbiterilor – sau „bătrâni”. Ajunseră-n ale lor mâni, Prin Saul și Barnaba care Au dus aceste ajutoare.


După ce și-au îndeplinit Însărcinarea ce-au primit, Barnaba și Saul, apoi, De la Ierusalim, ‘napoi Se-ntoarseră și l-au luat Și pe Ioan – Marcu, chemat.


Pe-atunci, Biserica avea, Acolo-n Antiohia, Niște învățători, precum Și-unii proroci. Iată-i acum: Barnaba, Simon – poreclit Și Niger; Luciu – cel venit De la Cirene; i-a urmat Cel cari Manaen s-a chemat – Acesta a copilărit Cu Saul și cu cel sortit A fi-n Iudeea împărat Și cari, Irod, a fost chemat.


Iar după ce s-au isprăvit, Proroci și Lege, de citit, Fruntașii sinagogi-au pus, Oameni, să meargă, de le-au spus: „Dragi frați, de vreun cuvânt aveți, De-ndemn, pentru norod, spuneți! Acum, de sunteți pregătiți, Puteți veni ca să vorbiți.”


Pe când, cu posturi, ei slujeau Lui Dumnezeu și se rugau, Duhul Cel Sfânt zise: „Aveți, Deoparte, Mie, să-Mi puneți Pe Saul și Barnaba, care Chemați sunt, pentru-a Mea lucrare.”


Astfel, Barnaba a pornit La drum, de Saul, însoțit. Spre Seleucia plecară, Trimiși de Duh, și se urcară Pe o corabie, cu gând De-a merge-n Cipru. Ajungând


Nimeni, nimic, nu a mai spus, Ci-ntreaga adunare-a stat, Tăcută, și i-au ascultat Pe Pavel și Barnaba, cari Au povestit ce minuni mari, Domnul, mereu, a săvârșit – Prin ei – pe unde-au poposit, De-atâtea ori, în calea lor, În mijlocul Neamurilor.


Pavel, atuncea, însoțit Și de Barnaba, a pornit Un schimb de vorbe – viu rostite – Și de păreri deosebite. Frații, îndată, au găsit, Că lucrul cel mai potrivit, Ar fi ca Pavel și Barnaba – Și câțiva frați – cu toată graba, Să ceară apostolilor – Precum și prezbiterilor De la Ierusalim – un sfat.


Barnaba a voit să-l ia Și pe Ioan – cari se numea Și Marcu – dar s-a-mpotrivit


Neînțelegerea fu mare, Încât pornit-a fiecare, Pe drumul său – s-au despărțit. Barnaba a fost însoțit De Marcu; cei doi s-au urcat Pe o corabie, de-ndat’, Și, către Cipru, au pornit.


Au mai plecat la drum, de-aici, Atunci, și patru ucenici, Veniți de la Cezaria. Un ucenic ce se trăgea Din Cipru și cari s-a numit Mason, la el, ne-a găzduit.


În stânga noastră, am lăsat Insula Cipru, iar apoi, Spre Siria plecarăm noi. Ajunși cu bine-n Tir, ne-am dat Cu toți – jos – căci, la descărcat, Intră corabia. Aici,


Prietenii. Iar am pornit, Pe-a apei cale, și-am plutit Pe lângă Cipru, căci băteau Vânturi ce ni se-mpotriveau.


Atunci, Barnaba l-a luat, Cu el și l-a înfățișat Apostolilor, de le-a spus Cum la-ntâlnit el, pe Iisus, Cum Domnul Însuși i-a vorbit, Și cum a propovăduit Saul, apoi, cu îndrăzneală, Chiar în Damasc, fără sfială, În Sfântul Nume-al lui Iisus.


Dar omul care-a prorocit, Doar pentru oameni a vorbit Spre mângâiere și zidire, Precum și pentru sfătuire.


Ori, numai eu și cu Barnaba Trebuie să ne facem treaba, Și n-avem dreptul ca să stăm, Căci trebuie ca să lucrăm?


„La paisprezece ani, apoi, Luat-am drumul înapoi, Către Ierusalim, urmat Și de Barnaba. L-am chemat, Atuncea, și pe Tit, cu mine.


Cu el, pe loc, au început, Îndată, de s-au prefăcut – Acolo – și ceilalți Iudei, Încât, alăturea de ei – În lațul slăbiciunii lor, Chiar și Barnaba, fraților – Ajunse a fi înhățat.


Atuncea când au cunoscut Harul pe care l-am avut După al Domnului meu plan, Iacov și Chifa și Ioan – Aceia care, precum știți, Că sunt ca niște stâlpi priviți – Pe mine, m-au însărcinat – Și pe Barnaba, cari mi-e dat Drept, mână dreaptă, să îmi fie Cât suntem în călătorie – La Neamuri, ca să ne pornim Și Evanghelia s-o vestim, Urmând ca ei a fi plecați, La cei ce-s, împrejur, tăiați.


Al meu tovarăș, cari aflat A fost și el, întemnițat – Cel care Aristarh se cheamă Și care e, de bună seamă, Al nostru bun și iubit frate – Vă spune multă sănătate. La fel și Marcu – cel pe care, Știți că Barnaba, văr, îl are (Cel despre care ați primit Porunci de-a fi bine-ngrijit) –


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa