Fapte 4:27 - Biblia în versuri 2014

²⁷ Potrivnici, lui Iisus al Tău, Rob Sfânt pe care Tu L-ai uns Și care, la noi, a ajuns, S-au însoțit cu-adevărat – Așa precum ne-ai înștiințat – Aici chiar, în astă cetate: Pilat și Neamurile toate, Al nostru împărat, Irod, Și al lui Israel norod.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁷ Căci într-adevăr, împotriva Slujitorului Tău celui sfânt, Isus, pe Care L-ai uns Tu, s-au adunat în această cetate Irod, Ponțiu Pilat, neevreii și poporul Israel,

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁷ Această profeție s-a confirmat atunci când împotriva Sclavului Tău celui sfânt – Isus – s-au aliat în acest oraș Irod, Pilat din Pont, celelalte națiuni și mulțimile de oameni din poporul Israel.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁷ Căci, într-adevăr, împotriva slujitorului tău sfânt, Isus, pe care tu l-ai uns, s-au adunat în cetatea aceasta Iród și Pónțiu Pilát, împreună cu păgânii și popoarele lui Israél,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁷ Cu-adevărat, s-au strâns în cetatea aceasta împotriva Fiului Tău cel Sfânt, Iisus, pe care l-ai uns, Irod şi Ponţiu Pilat, împreună cu neamurile şi mulţimile lui Israel,

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁷ În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoțit în cetatea aceasta Irod și Pilat din Pont cu neamurile și cu noroadele lui Israel,

Fapte 4:27 Mawu Ofanana

Iov 14:4

Dintr-o ființă necurată Ieși-va oare-un om curat?

Iov 15:14

„Ce-i omul, pentru-a fi curat? Poate cel care s-a-ntrupat Dintr-o femeie pământeană, Să fie fără de prihană?

Iov 25:4

Poate fi omul fără vină, ‘Naintea Domnului? Curat, Poate fi cel ce s-a-ntrupat Dintr-o femeie muritoare?

Psalmi 2:2

Împărații, toți, se scoală, Domnitori se sfătuiesc, Și-mpreună se răscoală Contra Domnului ceresc Și-mpotriva Celui care Este al Său Uns, zicând Prinși de o furie mare: „Hai să strângem al nost’ rând,

Psalmi 2:6

„Iată dar, ce făcut-am Eu: Totuși am uns un Împărat – Chiar în Sion – muntele Meu.” Unsul, astfel, a cuvântat:

Psalmi 45:7

Neprihănirea o iubești; Dar răutatea o urăști. De-aceea Dumnezeul Tău Te-a uns cu untdelemnul Său, Cu untdelemn de bucurie, Căci El Îți hărăzește ție, O altă soartă și Te-a pus Ca dintre toți, să fii mai sus.

Isaia 37:26

„Dar spune-mi, nu ai auzit Că Eu – de mult – am pregătit, Aceste lucruri? Nu știi oare, Că am gătit a lor pierzare, Din vremuri vechi? Dar, negreșit, Acum doar am îngăduit, Ca ele a fi împlinite. Toate cetățile-ntărite, În dărmături, le voi preface, Așa precum Mie îmi place.

Isaia 49:7

Așa vorbește Domnul, Cel Cari Sfânt îi e, lui Israel – Precum și Răscumpărător – Către Cel care, tuturor Celor puternici, Rob le este, Către Cel cari a prins de veste Că e urât și – negreșit – E, de popor, disprețuit: „Toți împărații au să vadă Lucrul acesta și-au să cadă Toți voievozii la pământ, Din pricina Celui Prea Sfânt, Care Se-arată – ne-ndoios – Întotdeauna, credincios, Din pricina celui pe care, Israelul, drept Sfânt, Îl are, Căci Domnu-i Cel ce Te-a ales, E-Acela care Te-a cules.”

Isaia 53:3

De oameni e disprețuit. Om al durerii S-a vădit, Cu chinurile învățat. Atât dispreț a îndurat, Încât nici măcar nu puteai Să Îl privești, ci-ți întorceai Privirea de la El, iar noi Nu L-am luat în seamă-apoi.

Isaia 61:1

„Duhul Domnului Dumnezeu E peste Mine, tot mereu, Căci El M-a uns, ca să Mă duc În lume, bune vești s-aduc Celor sărmani și chinuiți, Celor ce sunt nenorociți. Domnul, atunci când M-a trimis Să vin pe-acest pământ, Mi-a zis Să-l vindec pe acela care O inimă zdrobită are, Să dau de veste robilor Că-i ceasul slobozirii lor Și să dau izbăvire-apoi Celor ce sunt prinși de război.

Matei 14:1

Irod era, în vremea ‘ceea, Cârmuitor, peste Iudeea. Despre Iisus, a auzit, Căci multe i s-au povestit.

Matei 14:3

Irod e cel ce l-a închis, Pentru că el – Ioan – a zis:

Matei 14:6

Când, ziua de aniversare, Irod, cu fast, și-a celebrat, Încântătoare, a dansat – Spre admirația pleiadei De oaspeți – a Irodiadei Fată. Irod, cu jurământ,

Matei 21:28

Eu săvârșesc. Dar, ce credeți? Era un om care avea Doi fii, și-i spuse unuia: „Să mergi în vie, ți-am cerut!”

Matei 23:37

„Ierusalim, Ierusalime – Asemenea-ți, nu mai e nime’! Pe-ai mei proroci ți i-am trimis, Însă, mereu, tu i-ai ucis Pe cei ce i-am trimis la tine! De câte ori, pe lângă Mine, Am vrut să-i strâng pe fiii tăi, Precum găina, puii săi? Dar n-ai vrut. Cu-ndărătnicie,

Matei 27:2

După aceea, L-au legat Și la Pilat din Pont, L-au dus. „El să Îl judece!” – și-au spus.

Marcu 10:33

„Iată” – le-a zis – „curând sosim, Cu bine, la Ierusalim. Acolo, Fiul omului, Mergând după menirea Lui, Pe mâinile preoților Și ale cărturarilor, Trebuie ca să nimerească. La moarte, au să-L osândească Aceștia, în mânia lor, Și Îl vor da neamurilor.

Marcu 15:31

La fel, și preoții cei mari, Cu-ai lor bătrâni și cărturari, Își băteau joc de El, zicând: „Pe mulți i-a mântuit, dar când, Chiar El trebuie mântuit,

Luca 1:35

Îngeru-a zis: „Duhul Sfânt vine Și se pogoară peste tine. De Domnul, fi-vei ocrotită, De fața Lui, vei fi umbrită, Iar Sfântul care-n lume vine – Cel ce va fi născut prin tine – A fost, e, și va fi mereu, Chemat Fiu al lui Dumnezeu.

Luca 22:63

Iisus era batjocorit, De a Lui paznici, și lovit.

Luca 23:1

Iisus a fost înfățișat, Apoi, ‘naintea lui Pilat.

Luca 4:18

A scris: „Duhul lui Dumnezeu E, peste Mine, tot mereu. Astăzi, M-a uns, să vă vorbesc Și, Evanghelia, s-o vestesc, Săracilor. Trimis sunt Eu, De către Domnul Dumnezeu, Pentru-a aduce vindecare, La toți acei dintre voi, care Simt că li-e inima zdrobită. Prin Mine, vă va fi vestită Eliberarea robilor Războiului; iar orbilor, Vederile, le dăruiesc; Pe apăsați, îi slobozesc

Luca 9:22

A început și le-a vorbit, Apoi, de viitorul Lui. Le-a spus că Fiul omului Va avea mult de pătimit, Că El va fi tăgăduit De cei bătrâni, de cărturari, Precum și de preoții mari, Că omorât are să fie, Dar, în trei zile, va să-nvie.

Ioan 1:11

L-ai Săi, cu drag, El a venit, Însă, ai Lui nu L-au primit.

Ioan 10:36

Atuncea, cum de afirmați Că Eu hulesc – Eu, Cel sfințit De Tatăl, Eu care-am venit În lume, căci El M-a trimis, Cum prin Scripturi vi s-a promis?! Și-aceasta, doar pentru că Eu Zic: „Fiu Îi sunt, lui Dumnezeu”!

Ioan 18:28

La judecată-apoi, Iisus, De la Caiafa, a fost dus. Se luminase-a lumii față, Căci se făcuse dimineață. În sala pentru judecat, Nici un Iudeu nu a intrat, Căci Paștele se-apropiau Și, să se spurce, nu voiau.

Ioan 18:29

Pilat, afară, a ieșit Și-a zis: „Ce pâră, i-ați găsit, Acestui om?” „Multe, sunt ele!

Ioan 19:34

Doar un ostaș a ridicat, O suliță, și I-a străpuns Coasta, iar – din locul împuns – Apă și sânge au ieșit.

Fapte 10:38

Că Duh Sfânt, Domnul a turnat, Pe-Acel Nazarinean, Iisus, Care – din loc, în loc – S-a dus, Plin de puterea Lui, făcând Bine la toți și vindecând Pe cei bolnavi. Cei îndrăciți Erau, de duhuri, curățiți. Iisus era-nsoțit, mereu, În lucrul Său, de Dumnezeu.

Fapte 2:27

Pentru că știu, prea bine, eu, Că n-ai să lași sufletul meu Să stea-n a morții Locuință Și știu că nu e cu putință Să lași să vadă Sfântul Tău, Cum putrezește trupul Său.

Fapte 4:30

Întinde brațul Tău cel sfânt, Minuni să fie-nfăptuite Și bolile tămăduite, Stârpit să fie orice rău, Prin Numele Robului Tău,

Evrei 7:26

Un Mare Preot, pentru noi, A trebuit, fiind apoi, Sfânt, fără pată, dovedit Nevinovat și despărțit De păcătoși, cu-adevărat, Mai sus de ceruri, înălțat,