Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 4:17 - Biblia în versuri 2014

17 Acuma, ce măsuri luăm? Deci haidem să nu-i mai lăsăm – Ca vestea să nu se lățească – În acest Nume, să vorbească.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

17 În schimb, pentru ca acest lucru să nu se răspândească și mai departe în popor, să-i amenințăm, ca să nu mai vorbească niciunui om în Numele acesta!“.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

17 Totuși, ca să nu se răspândească această informație mai departe între ceilalți oameni, să îi amenințăm și să le ordonăm ca în viitor să nu mai vorbească nimănui evocând acest nume.”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

17 Dar ca [aceasta] să nu se răspândească și mai mult în popor, să-i amenințăm să nu mai vorbească nimănui în numele acesta!”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

17 Dar, ca să nu se răspândească mai tare vestea în popor, să-i ameninţăm să nu mai vorbească nimănui despre Numele acesta!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

17 Dar, ca să nu se lățească vestea aceasta mai departe în norod, să-i amenințăm și să le poruncim ca de acum încolo să nu mai vorbească nimănui în Numele acesta.”

Onani mutuwo Koperani




Fapte 4:17
25 Mawu Ofanana  

Grabnic – atunci – aceia cari Peste popor erau mai mari, La casa împăratului, S-au dus și astfel i-au spus lui: „Omul acesta, negreșit, La moartea trebuie-osândit! Căci oamenii cei de război Pe care-i mai avem cu noi, Și-ntreg poporul sunt speriați Și de-a lui vorbă înmuiați! Omul acesta dovedește, Neîncetat, că urmărește Nenorocirea tuturor Și răul pentru-acest popor.”


La Nazirei, le-ați dat apoi, Vin ca să bea și ați oprit Prorocii, căci le-ați poruncit, Zicând: „Să nu mai prorociți!”


Deci, poruncește, negreșit, Să fie bine-acum păzit, Mormântul Său, trei zile-n rând, Să nu le dea, cumva, prin gând, Discipolilor, să-I răpească Trupul și-apoi să răspândească Vestea că El a înviat. Așa de se va fi-ntâmplat, Această-nșelăciune are S-ajungă a fi și mai mare Decât e cea de prima dată.”


Atunci, ochii li s-au deschis, Iar El le-a poruncit și-a zis: „Să nu mai spuneți nimănui!”


Dar vă va face astă lume, Tot ce am spus, pentru-al Meu Nume, Căci nu-L știe, pe Tatăl Meu, Cari M-a trimis. Deci, dacă Eu,


Atuncea, i-au amenințat Și-apoi, să plece, i-au lăsat, Căci nu puteau să-i pedepsească, Să nu cumva să se stârnească Noroadele, care – mirate De lucrurile întâmplate – Îl lăudau pe Dumnezeu Și slavă-I aduceau mereu.


Când aste vorbe-au auzit, Și căpitanul Templului Și preoții norodului, S-au privit lung și au rămas Înmărmuriți și fără glas. Despre apostoli, nu știau Ce să mai creadă și-ncercau Să vadă ce fel de urmări Avea-vor aste întâmplări.


„Dar nu v-am poruncit noi, oare, Ca în ăst Nume, să-ncetați, Pe oameni, să-i mai învățați?! Voi, dimpotrivă – ce-ați făcut? – Ierusalimul l-ați umplut Cu-nvățături și căutați, Asupră-ne, să aruncați Sângele omului acel.”


Și voi, stăpânilor, cătați Ca bine doar, să vă purtați, Cu-ai voștri robi. Să vă feriți, Amenințări, să folosiți, În contra lor, căci voi vedeți Că toți, doar un Stăpân aveți Și știți că, fața omului, Nu prețuiește-n ochii Lui.


Vreau să vă spun, de-asemenea, Că, pretutindeni, s-a aflat – În tot ținutu-n lung și-n lat – Despre credința ce-o vădiți, În Dumnezeu. Cum bine știți, Cuvântul Domnului apoi, Ajuns-a cunoscut, prin voi, La cei care-n Ahaia sânt, Pe-al Macedoniei pământ, Și în împrejurimi apoi. Deci, n-avem ce să spunem noi, Despre credința ce-o aveți, Căci după cum bine vedeți, Ea, pretutindeni, e știută Și e, de toți, recunoscută.


Iar când era batjocorit, El, batjocoritorilor, N-a-ntors batjocurile lor. Și-atunci când fost-a chinuit, Amenințări, El n-a rostit, Ci S-a supus, ascultător, Doar dreptului Judecător.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa