Fapte 3:17 - Biblia în versuri 2014

¹⁷ Eu sunt convins că n-ați știut, Că tot ceea ce ați făcut, Ați săvârșit din neștiință; Precum tot fără cunoștință, Mai marii voștri au muncit.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

¹⁷ Acum, fraților, știu că ați făcut așa din neștiință, la fel ca și conducătorii voștri.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

¹⁷ Acum, fraților, știu că atât voi, cât și liderii voștri s-au comportat așa din ignoranță.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

¹⁷ Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făcut aceasta, la fel ca și conducătorii voștri,

Română Noul Testament Interconfesional 2009

¹⁷ Ştiu acum, fraţilor, că din neştiinţă aţi făcut aşa, voi şi conducătorii voştri.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

¹⁷ Și acum, fraților, știu că din neștiință ați făcut așa, ca și mai-marii voștri.

Fapte 3:17 Mawu Ofanana

Geneza 21:26

Abimelec a spus: „Nu știu! De ce îmi spui așa târziu?!”

Geneza 39:8

Spunându-i: „Culcă-te cu mine!” El a respins-o, cu putere: „Nu pot! Stăpânul meu nu-mi cere Vreo socoteală. Tot ce are – Întreaga-i avuție mare – În mâna mea, el a lăsat-o, Căci mie mi-a încredințat-o.

Geneza 44:15

Iar el, atunci, i-a întrebat: „Ce faptă, iarăș’, ați făcut?! Că pot ghicii, nu ați știut?!”

Exodul 32:1

În acest timp, poporul sta În tabără și-l aștepta Pe Moise, plin de nerăbdare. Văzând că el nu mai apare – Deși era demult plecat – Către Aron, a cuvântat: „Haide și fă un dumnezeu, Să meargă-n față-ne, mereu, Căci Moise, cari pe-al nost’ popor, Din țara Egiptenilor, L-a scos, iată, a dispărut Și nu mai știm ce s-a făcut!”

Numeri 22:6

Vino, te rog, ne-ntârziat, Să îl blestemi. Fă-mi acest bine, Căci e mai tare decât mine Și poate astfel, reușesc Să-i bat și-apoi să-i izgonesc Din țara mea. Știu cum lucrezi: Pe cine binecuvintezi, Acela-i binecuvântat; De-l blestemi, este blestemat.”

Luca 23:13

După-mpăcarea cu Irod, Pilat chemat-a mult norod, Strânse pe preoții cei mari, Precum și pe-ai lor cărturari, Și-a zis, privindu-L pe Iisus:

Luca 23:34

„Nu știu ce fac, o Sfinte Tată” – Zicea Iisus – „Te rog, îi iartă!” Ale Lui haine-au împărțit, Așa cum sorți-au stabilit.

Ioan 15:21

Dar vă va face astă lume, Tot ce am spus, pentru-al Meu Nume, Căci nu-L știe, pe Tatăl Meu, Cari M-a trimis. Deci, dacă Eu,

Ioan 16:3

Se vor purta, astfel, cu voi, Căci nu Ne-au cunoscut, pe Noi – Nici pe-al Meu Tată, nici pe Mine.

Ioan 7:52

Ei i-au răspuns c-o întrebare: „Nu ești, din Galileea, oare? Tu cercetează – de nu crezi – Și-atuncea, singur, ai să vezi, Că niciodat’, din acel loc, Nu a ieșit nici un proroc.”

Fapte 13:27

Căci cei de la Ierusalim, Pe Domnul, nu L-au cunoscut. Astfel, prin ceea ce-au făcut, Prin faptul că L-au osândit Chiar pe Iisus, au împlinit Cuvintele prorocilor, Care – știți bine, fraților – Că sunt citite, ne-ncetat, În sinagogă, la Sabat.

Fapte 22:5

Marele preot, fraților, Și al bătrânilor sobor, Martori îmi sunt, căci ei mi-au dat Scrisori, cu care am plecat, Către Damasc, s-aduc legați, Atât femei cât și bărbați, Aicea – la Ierusalim – Unde urma să-i pedepsim.

Fapte 26:9

Cu-adevărat, eu am crezut Cum că am multe de făcut,

Fapte 28:21

Ei au răspuns: „Noi n-am primit Scrisori și nimeni n-a venit, Din țara noastră – din Iudeea – Ca să aflăm ceva. De-aceea, Nimic rău, nu am auzit – De tine – că s-ar fi vorbit.

Fapte 7:40

Și, lui Aron, i-au poruncit: „Acuma, niște dumnezei, Să ne faci tu! Noi vrem, ca ei, În fruntea noastră să pășească Și ei să ne călăuzească, Pentru că Moise-a dispărut Și nu mai știm ce s-a făcut.”

Romani 11:2

Voiesc dar, bine să se știe, Că Dumnezeu, cu-adevărat, Poporul, nu și-a lepădat, Pentru că El – luați aminte – L-a cunoscut, mai dinainte. Nu știți ce, în Scripturi, se scrie Când se vorbește de Ilie? Atuncea când se plângea El Față de-ntregul Israel, Lui Dumnezeu, iată ce-a zis:

1 Corinteni 2:8

Nimeni, dintre fruntașii care Veacul acesta-n frunte-i are, Iată, nicicând, nu au știut-o; Căci dacă ar fi cunoscut-o, Pe Domnul slavei, negreșit, Atunci nu L-ar fi răstignit.

2 Corinteni 3:14

Însă, acel întreg popor, La minte, s-a vădit greoi Și, până astăzi – pân’ la noi – Când se citește un fragment, Aflat în Vechiul Testament, Acea maramă, arătată, Rămâne tot neridicată, Pentru că ea, doar în Hristos, E-nlăturată, ne-ndoios.

Efeseni 4:18

Având o minte-ntunecată Care, străină, se arată, De viața lângă Dumnezeu, Din pricina vălului greu Al neștiinței, ce-a venit Când inima li s-a-mpietrit.

Filipeni 1:22

Dar dacă, pe al vieții drum, Mai trebuie să stau acum, Nu am ce spune, ci gândesc Că merită să mai trăiesc. Și nu știu ce e necesar Ca să aleg, acuma dar.

1 Timotei 1:13

Măcar că, înainte – eu – Un hulitor am fost, mereu, Am fost un batjocoritor Și un aprins prigonitor, Căci prin tot ceea ce făceam – Adică-n ceea ce lucram – În marea mea necunoștință Trudeam, numai, în necredință!