Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 28:15 - Biblia în versuri 2014

15 Din Roma-n cale ne-au ieșit – În locul care s-a numit „Fortul lui Apiu” – mai mulți frați. De alți-am fost întâmpinați, În locul care s-a chemat „Trei Cârciumi”. Ei ne-au așteptat, Fiindcă toți au auzit Cum că venim și, s-au grăbit, A ne ieși-n întâmpinare. Văzând a lor mulțime mare, Pavel, Domnului, s-a rugat, I-a mulțumit, și-mbărbătat, În al său suflet, s-a simțit.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

15 Când frații de acolo au auzit despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Forumul lui Apius și până la „Trei taverne“. Văzându-i, Pavel I-a mulțumit lui Dumnezeu și a fost încurajat.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

15 unde începând cu Forumul lui Apius și până la „Trei hanuri”, ne-au întâmpinat frați care auziseră că am sosit. Pavel a fost încurajat văzându-i; și I-a mulțumit lui Dumnezeu.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

15 Frații de acolo, auzind despre noi, au venit în întâmpinarea noastră până la Fórul lui Áppius și Trei Tavérne. Când i-a văzut, Paul i-a mulțumit lui Dumnezeu și a prins curaj.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

15 Fraţii de aici au auzit despre noi şi au venit împreună cu noi până aproape de Forul lui Apius şi de Trei Taverne; când i-a văzut, Pavel i-a mulţumit lui Dumnezeu şi a prins curaj.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

15 Din Roma ne-au ieșit înainte, până în „Forul lui Apiu” și până la „Cele Trei Cârciumi”, frații, care auziseră despre noi. Când i-a văzut Pavel, a mulțumit lui Dumnezeu și s-a îmbărbătat.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 28:15
22 Mawu Ofanana  

În Domnul – trebuie să știi – Mereu ca să nădăjduiești! În inimă să te-ntărești Și cu nădejdea-n Domnul stând, Îmbărbătează-ți al tău gând!


Domnul, atunci, S-a mâniat Și-apoi, pe Moise, l-a-ntrebat: „Aron Levitul, al tău frate, Nu e acolo? Știu că poate Vorbi ușor. Iată că vine Să te întâmpine pe tine. Atuncea când te va vedea, O bucurie va avea


A luat ramuri de finic Și-a alergat – mare și mic, Tânăr, bătrân – vrând fiecare, Să-I iasă în întâmpinare. „Osana! Binecuvântat E-al lui Israel Împărat!” – Strigau toți, la vederea Lui. „Cel ce-n Numele Domnului, Acuma, ni s-a arătat, Să fie binecuvântat!”


Petru se ridică-n picioare, Privi întreaga adunare – O sută douăzeci de frați Erau, acolo, adunați – Iar apoi, zise: „Fraților,


Petru, în casă, i-a poftit, Și-n acea zi, i-a găzduit,


Să intre, Petru a voit, Însă Corneliu i-a ieșit ‘Nainte și s-a aruncat, Îndată, jos și s-a-nchinat, În fața lui, pân’ la pământ.


Toți, din Iudeea, auziră – Apostoli, frați – cum că primiră Și Neamurile, Duhul Sfânt, Prin al lui Dumnezeu Cuvânt.


Am fost, de Duh, de-a lor venire, Să nu fac vreo deosebire Și să îi însoțesc apoi. Ăști șase frați au fost cu noi Și, împreună, am intrat, La cel la care-am fost chemat.


Semn, ca să tacă și, zorit, Pe urmă, le-a istorisit Cum Domnul l-a eliberat De unde-a fost întemnițat. „Pe Iacov, să îl înștiințați, Și-asemeni, și pe ceilalți frați. Cu toți să știe ce v-am spus!” – A sfârșit Petru și s-a dus


Când zilele s-au împlinit, Pe drumul nostru am pornit, Iar ucenicii, cu soții, Precum și cu ai lor copii, Venit-au de ne-au însoțit, Până cetate-am părăsit.


În acel loc, i-am întâlnit, Pe niște frați, cari ne-au rugat Să stăm cu ei. Astfel, am stat O săptămână, iar apoi, Spre Roma, ne-ndreptarăm noi.


De-aceea, în nădejdea mea, Eu cred că pot a vă vedea, Măcar în treacăt, când apuc Spre Spania ca să mă duc. Până acolo, vreau, apoi, Ca însoțit să fiu, de voi, Dar nu-nainte să-mplinesc, Măcar în parte, ce-mi doresc, Și-anume, să vă pot vedea, Ca împreună a ședea.


„Să-I mulțumim, lui Dumnezeu, Care ne poartă, tot mereu, În carul Său – neîndoios – De biruință, în Hristos, Și care-n orice loc, prin noi, Își răspândește, mai apoi, Mireasma cunoștinței lui Și a științei Domnului.


Atunci, dispreț, n-ați arătat Și nici dezgust n-ați căpătat, De ceea ce era apoi, Drept o ispită, pentru voi, În trupul meu. Ba, m-ați primit Ca pe un înger, ce-a sosit, De la slăvitul Dumnezeu, Parcă, Hristos, eram chiar eu.


În strâmtorări și în nevoi, Veștile-acestea, despre voi, Îndată ne-au și mângâiat.


Vă-ndemn apoi, să nu-i uitați Pe cei ce sunt întemnițați, Ca și cum v-ați afla chiar voi, În lanțurile lor; apoi, Nici pe cei care-s chinuiți, Căci toți, un trup, alcătuiți.


Oare nu Eu ți-am poruncit: „Tare să fii, necontenit, Și-mbărbătează-te mereu!”? Nu te-ngrozi, căci Dumnezeu, Neîncetat, te însoțește Și-n tot ce faci, te sprijinește.”


David era-n mare strâmtoare, Căci toți voiau să îl omoare Cu pietre, căci erau mâhniți, Furioși și-n contra lui porniți, Pentru tot ce s-a întâmplat. Dar David s-a îmbărbătat Și s-a-ncrezut în Dumnezeu, Care l-a sprijinit, mereu.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa