Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 27:41 - Biblia în versuri 2014

41 Dar, într-o limbă de pământ, Corabia s-a împlântat, Cu botul. Neclintită-a stat, În timp ce partea din ‘napoi Prinse-a se rupe, mai apoi.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

41 S-au lovit însă de un banc de nisip și corabia a eșuat. Prora s-a înfipt în nisip, rămânând împotmolită, în timp ce pupa era distrusă de forța valurilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

41 Dar corabia s-a înfipt într-un banc de nisip și s-a oprit. Partea din față a corăbiei a rămas imobilizată acolo, iar din cea de la spate se desprindeau bucăți sub forța valurilor.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

41 Dând peste un banc de nisip, au împotmolit corabia. Partea din față a corabiei s-a înfipt și a rămas înțepenită, iar partea din spate a fost ruptă de violența valurilor.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

41 Au ajuns însă pe un val de nisip, între doi curenţi, iar corabia s-a înţepenit. Prora s-a înfipt în nisip şi a rămas nemişcată, iar pupa se sfărâma sub loviturile valurilor.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

41 Dar au dat peste o limbă de pământ, unde s-a înfipt corabia, și partea dinainte a corabiei s-a împlântat și stătea neclintită, pe când partea dinapoi a început să se rupă de izbitura valurilor.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 27:41
11 Mawu Ofanana  

La Tars, corăbii s-au făcut, Cu care Iosafat a vrut, Pân’ la Ofir, ca să se ducă, De unde, aur, să aducă. La Ețion-Gheber apoi, Corăbiile cele noi S-au sfărâmat și n-a putut S-aducă aur, cum a vrut.


Eliezer – acela care, Părinte, pe Dodava-l are, Cari din Mareșa se trăgea Și drept proroc se dovedea – Merse până la Iosafat Și-n acest fel a cuvântat: „Iată, pentru că te-ai unit Cu-Ahazia și-ai construit Corăbiile cele noi, Tot ceea ce-ați construit voi, De Domnul, fi-va nimicit.” Așa precum a prorocit Eliezer, s-a întâmplat, Pentru că Domnul a sfărmat Corăbiile – cum a spus – Și-astfel, la Tarsis, nu s-au dus.


De brațele vâslașilor Care la tine s-au aflat, Pe ape mari erai purtat, Dar iată că a izbucnit Un mare vânt, din răsărit. Vei fi lovit, nimicitor, Chiar în inima mărilor!


Acum însă, ești sfărâmat, Iar mările te-au înecat. Negoțul tău, înfloritor, Pierit-a-n hăul apelor. Mulțimea oamenilor care Erau la tine în hotare, Cu tine-odată a picat, Atuncea când te-ai scufundat!


Am ridicat-o, imediat, Și-n urmă-au întrebuințat Mijloacele de ajutor. Cu frânghii, au încins, de zor, Corabia și au lăsat, Jos, pânzele, căci s-au speriat Să nu fie, de vânt, luați Și, peste Sirta, aruncați. În voia valurilor, noi Rămas-am să plutim apoi.


Corăbierii căutau Prilej să fugă, și voiau Ca să sloboadă luntrea-n mare, Spunând că fac o încercare De-a ancora corabia Și-n față. Dar, Pavel știa


Ei, ancorele, le-au tăiat, Au slăbit cârma și-au săltat Ventrila mică, după vânt.


Ca nimeni să nu scape-not, Ostași-au socotit că pot A-i omorî pe cei aflați, Pe al lor vas, întemnițați.


De-aceea, vă îndemn, dragi frați, Ca, neclintiți și tari, să stați; În lucrul Domnului, apoi, Necontenit, sporiți dar, voi, Pentru că astă osteneală Nu-i în zadar, fără-ndoială.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa