Fapte 27:29 - Biblia în versuri 2014

²⁹ De teamă să nu se lovească De stâncă și să se zdrobească Corabia, au aruncat, Spre partea dinspre cârmă-ndat’, Chiar patru ancore, iar noi, Zorii, i-am așteptat, apoi.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁹ De teamă că vom naufragia undeva în locurile stâncoase, au aruncat patru ancore de la pupă și așteptau cu nerăbdare să se facă ziuă.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁹ Pentru a evita lovirea de stânci, ei au aruncat patru ancore în partea din spate a corăbiei; și apoi se rugau să se facă ziuă.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁹ Temându-se să nu dea peste stânci, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corabiei și se rugau să se facă zi.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁹ Temându-se să nu se izbească de stânci corabia, au aruncat patru ancore la pupa şi se rugau să se facă ziuă.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁹ De teamă să nu se lovească de stânci, au aruncat patru ancore înspre cârma corabiei și doreau să se facă ziuă.

Fapte 27:29 Mawu Ofanana

Psalmi 130:6

Aștept venirea Domnului, Mai mult decât străjerii care Așteaptă, ziua, a apare. Mai mult decât străjerii, eu Aștept pe Domnul Dumnezeu.

Fapte 27:17

Am ridicat-o, imediat, Și-n urmă-au întrebuințat Mijloacele de ajutor. Cu frânghii, au încins, de zor, Corabia și au lăsat, Jos, pânzele, căci s-au speriat Să nu fie, de vânt, luați Și, peste Sirta, aruncați. În voia valurilor, noi Rămas-am să plutim apoi.

Fapte 27:26

Avem, peste-un ostrov, să dăm: Atenți doar, trebuie să stăm.”

Fapte 27:28

Pe dată, ei au măsurat Apa, și-atuncea, au aflat Că douăzeci de stânjeni are, În adâncime, după care, Încă puțin, am mai plutit Și, cinșpe stânjeni, au găsit.

Fapte 27:30

Corăbierii căutau Prilej să fugă, și voiau Ca să sloboadă luntrea-n mare, Spunând că fac o încercare De-a ancora corabia Și-n față. Dar, Pavel știa

Deuteronom 28:67

În groaza ce te va pătrunde Și-n inimă-ți se va ascunde, În fața lucrurilor care Le vei vedea fără-ncetare, În fiecare dimineață, Ai să rostești, scârbit de viață: „O, de-ar veni și înserarea!” Însă când bezna umple zarea, Din nou ți se-ntristează fața, Și spui: „Să vină dimineața!”

Evrei 6:19

Și cari îi este, omului, Drept ancoră sufletului, Nădejde neclintită, tare, Care, în Templu, e în stare Să treacă de acea perdea, Ce, înăuntru, se găsea,