Fapte 27:20 - Biblia în versuri 2014

²⁰ Mai multe zile – soarele; Nu s-au văzut nici stelele. Furtuna s-a-ntețit mai tare, Încât, nădejdea de scăpare, Toți am pierdut-o. N-am mâncat,

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²⁰ Timp de mai multe zile nu s-au văzut nici soarele, nici stelele, iar furtuna n-a slăbit deloc. În cele din urmă, ni se dusese orice speranță că vom fi salvați.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²⁰ Pentru un timp de mai multe zile, nu am mai văzut pe cer nici soarele și nici stelele. Furtuna era atât de violentă, încât nimeni nu mai spera că va supraviețui.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²⁰ Nici soarele, nici stelele nu mai străluciseră de multe zile, iar vântul nu slăbea deloc, astfel încât de-acum se spulberase orice speranță că ne vom salva.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²⁰ Cum nu se mai văzuseră nici soarele nici stelele, de mai multe zile, iar furtuna era tot mai ameninţătoare, am ajuns să pierdem orice speranţă de scăpare.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²⁰ Soarele și stelele nu s-au văzut mai multe zile, și furtuna era așa de puternică, încât la urmă pierdusem orice nădejde de scăpare.

Fapte 27:20 Mawu Ofanana

Psalmi 105:28

Bezna adâncă a venit Și negura i-a-nvăluit Să-i facă a lua aminte La ale Domnului cuvinte.

Isaia 57:10

Te obosești mergând, dar iată Că „Încetez!”, nu zici vreodată. Putere – încă – reușești, În mâna ta să mai găsești: De-aceea încă, bunăoară, Tristețile nu te doboară.

Ieremia 2:25

Nu îți lăsa picioarele Goale, când arde soarele! Nu îți lăsa gâtul uscat, Fiind de sete încercat! Dar zici: „Degeaba! Nu voiesc, Căci dumnezei străini iubesc. Ei îmi sunt dumnezeii mei Și vreau a merge după ei.”

Езекиел 37:11

Apoi, Cuvântul Domnului Îmi zise: „Fiu al omului, Oasele sunt casa pe care Neamul lui Israel o are. Iată că ei au cuvântat: „Oasele noastre s-au uscat, Nădejdea noastră a pierit. Pierduți suntem noi, negreșit!”

Iona 1:4

Era corabia pe mare, Când iată, ca din întâmplare, Un vânt năprasnic și furios S-a repezit vijelios Să o scufunde în abis. Vântul, de Dumnezeu trimis, Învolburat-a marea toată Gata fiind de-a fi sfărmată „Coaja de nucă” zgâlțâită De furia-i dezlănțuită.

Matei 24:29

Când toate zilele tulburi Vor trece – după-acel necaz – Chiar soarele, al său obraz, Și-l va întuneca. Luna, Nici ea nu va mai lumina, Iar de pe boltă, măturate, Stele vor fi. Cutremurate, Puterile cerurilor Fi-vor, iar în înaltul lor,

Fapte 27:19

A treia zi, am aruncat Uneltele. N-a luminat –

Fapte 27:21

De multă vreme. S-a sculat, Atuncea, în mijlocul lor, Pavel zicând: „Oamenilor! Vă spun că ar fi fost mai bine De m-ați fi ascultat pe mine – În Creta – când v-am îndemnat Să ne oprim. Am fi scăpat Și de primejdie, precum Și de-astă pagubă. Acum,

2 Corinteni 11:25

Vă fac, acum, de cunoscut, Că, de trei ori, am fost bătut Și cu nuiele. Împroșcat, Fost-am, cu pietre. S-a sfărmat Corabia – până acum – Doar de trei ori, în al meu drum. O zi și-o noapte, m-am aflat, În fundul mării, îngropat.

Efeseni 2:12

Să v-amintiți, neîncetat, Că-n acea vreme, v-ați aflat Fără Hristos, făr’ să vă fie, Dreptul pentru cetățenie, Recunoscut, în Israel, Lipsiți fiind, în acest fel, De legămintele pe care, Făgăduința-n ea, le are, Fără nădejde, tot mereu, Și-n lume, fără Dumnezeu.

1 Tesaloniceni 4:13

Dorim dar, fraților, ca voi Să n-aveți știre, despre cei Ce-au adormit – sărmani de ei – Să nu fiți prinși, de întristare, La fel ca și aceia care, Fără nădejde, s-au vădit.