Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 26:29 - Biblia în versuri 2014

29 „Fie curând, fie târziu” – Îi zise Pavel – „eu nu știu; Însă, Îl rog pe Dumnezeu, Să fiți la fel precum sunt eu – Toți cei care mă ascultați – Dar nu vreau, lanțuri, să purtați, Precum port eu. În rest, oricine, Voiesc să fie ca și mine.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

29 Pavel i-a răspuns: ‒ Fie în curând, fie mai târziu, mă rog lui Dumnezeu ca nu doar tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să devină așa cum sunt eu, în afară de lanțurile acestea.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

29 Pavel a zis: „Indiferent dacă se va întâmpla curând sau mai târziu, vă doresc tuturor ca Dumnezeu să vă ajute să fiți ca mine, cu excepția acestor lanțuri…!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

29 Atunci Paul [i-a răspuns]: „Mă rog Domnului ca, mai degrabă sau mai târziu, nu numai tu, ci și toți aceștia care mă ascultă astăzi să devină așa cum sunt eu, în afară de lanțurile acestea”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

29 Iar Pavel i-a zis: „Puţin sau mult, oricum ar fi, eu mă rog lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci toţi cei ce mă ascultă astăzi să fie aşa ca mine, dar fără lanţurile acestea!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

29 „Fie curând, fie târziu”, a răspuns Pavel, „să dea Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți cei ce mă ascultă astăzi să fiți așa cum sunt eu, afară de lanțurile acestea.”

Onani mutuwo Koperani




Fapte 26:29
18 Mawu Ofanana  

Când împăratu-a auzit, De-un tremur fost-a zguduit. Tăcut, apoi s-a-ndepărtat Și în odaie a urcat. Odaia-n care el s-a dus Era de-asupra porții, sus. Tristețe multă l-a umplut Și-apoi să plângă a-nceput. Urcând pe scări, zicea mereu: „Oh, Absalom! Oh, fiul meu! Mai bine eu aș fi murit, Numai ca tu să fi trăit! Oh, Absalom! Oh, fiul meu! De ce, oare, n-am murit eu?”


Când l-a văzut că e lovit De lepră, ea a cuvântat: „Stăpâne, de te-ai fi aflat Acuma, în Samaria – La un proroc, în țara mea – Sunt sigură că, negreșit, Demult erai tămăduit.”


„Dar cum de n-am murit loviți, De Dumnezeu, când, înrobiți, Noi, încă, în Egipt eram Și când, în oale, noi aveam Carne, putând ca să mâncăm Pâine și să ne săturăm? Căci în pustiu, ne-ați adus voi, Ca să pierim de foame-apoi.”


Iar dacă voi vedea că încă N-am să fiu ascultat de voi, Pe-ascuns eu am să plâng apoi, Căci sunteți plini doar de mândrie Și pentru că în grea robie – Smulsă fiind din țara Lui – Va merge turma Domnului.


Atunci, prorocul Ieremia, Astfel, i-a zis, lui Zedechia: „Nu te vor da, de bună seamă! De lucru-acesta, să n-ai teamă, Căci Domnul zis-a, despre tine, Precum că tu ai s-o duci bine, Iar viața ta va fi cruțată.


Moise-a răspuns: „Gelos, tu ești, Cum văd acuma, pentru mine. Dar eu îți spun că-i foarte bine Că acești oameni prorocesc. Să deie Domnul, îmi doresc, Să fie-al Său popor format Doar din proroci, neîncetat, Și să-Și așeze Dumnezeu, Al Său Duh, peste ei, mereu.”


Nu vreau să spun că Mi s-a dat, Acuma, a Mea mărturie, De la un om. Vreau să se știe, Căci v-am vorbit, ca voi să fiți – Cunoscând totul – mântuiți.


În noaptea cari, premergătoare, A fost acele-i zile-n care Voise a-l lua Irod – Spre-a-l scoate-n față la norod – Petru dormea, înlănțuit, De doi ostași, fiind păzit. Alți păzitori, la uși, ședeau, Iar mâinile strânse-i erau, De două lanțuri mari. Deodată,


Iar căpitanu-a poruncit Să fie-apoi înlănțuit, Cu două lanțuri, și-a-ntrebat Ce a făcut acel bărbat.


Mai multe zile și-a aflat Tot ceea ce s-a petrecut, Cu Pavel. „Iată, am avut” – Îi spuse Festus – „un om care Era aici, în închisoare, Lăsat de Felix. Despre el –


„Să știți dar, frații mei, că eu Port o dorință, tot mereu, În inimă și, ne-ncetat, Lui Dumnezeu, m-am tot rugat Ca tot neamul Israelit Să fie-n urmă mântuit.


„O, iată-vă dar, săturați! Iată-vă-ajunși chiar și bogați! Iată-vă deci, ajunși, apoi, A-mpărăți, fără de noi! Și de-ați împărăți măcar, Cu-adevărat, ca astfel dar, Putință, să avem și noi, De a împărăți cu voi!


Aș vrea, ca toți să fiți, apoi, Exact așa precum sunt eu. Dar știu că, de la Dumnezeu, Un dar, primește fiecare. Astfel, cu darul ce îl are, Unu-ntr-un fel are să fie, Altu-n alt fel o să se ție.


„O, de-ați putea, dragii mei frați, Ca, de la mine, să răbdați, Măcar, puțină nebunie! Faceți-mi dar, pe plac, și mie, Și încercați să vă siliți, Acuma, să mă suferiți!


Al Evangheliei sol, sunt eu, Și-n lanțuri, sunt aflat, mereu. De-aceea spun cum că doresc, Necontenit, ca să vorbesc, Cu îndrăzneală, căci știu bine, Ce se așteaptă, de la mine.


Pe El, Îl propovăduim Și, sfat, oricui, îi dăruim, Căci vrem ca să îi învățăm, Pe toți, și să-i înfățișăm, În urmă – în Hristos Iisus – Desăvârșiți. Iată, v-am spus


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa