6 Doar opt sau zece zile-a stat Festus, cu ei, și a plecat Către Cezaria, de-ndată. Pe scaunul de judecată, A doua zi, s-a așezat Și-apoi, pe Pavel, l-a chemat.
6 Festus a rămas printre ei nu mai mult de opt sau zece zile, apoi a coborât în Cezareea. În ziua următoare, s-a așezat pe scaunul de judecată și a poruncit să fie adus Pavel.
6 Nu a mai stat acolo decât opt sau zece zile. Apoi a plecat la Cezareea. A doua zi după venirea lui, Festus a intrat în sala de judecată și a ordonat ca Pavel să fie adus acolo.
6 A rămas la ei nu mai mult de opt sau zece zile; apoi, coborând la Cezaréea, a doua zi, s-a așezat pe tronul de judecată și a poruncit să fie adus Paul.
6 Festus a mai stat la ei vreo opt sau zece zile, apoi a coborât la Cezareea, iar în ziua următoare s-a aşezat pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel.
6 Festus n-a zăbovit între ei decât opt sau zece zile, apoi s-a coborât la Cezareea. A doua zi, a șezut pe scaunul de judecător și a poruncit să fie adus Pavel.
Pe scaunul de judecată, Ședea Pilat, iar sala toată, De-acuzatorii lui Iisus, Era ticsită. Un rob, pus De soața lui Pilat, grăbit, Intră în sală și șoptit – După ce la Pilat s-a dus – Aste cuvinte i le-a spus: „Soția ta așa a zis: „Iată că am avut un vis Și foarte mult m-am frământat! Să n-ai, cu-Acel nevinovat, Nimic de-a face, căci mi-e teamă!”
Când auzi Pilat, ce-au spus, L-a scos afară, pe Iisus, Și-n jilțul de judecător, S-a așezat, tremurător, În locul care s-a numit, Atunci, cu „Pietre pardosit” – Care, „Gabata”, se numește, De-i tălmăcit în evreiește.
Adânc, în ochi și i-a vorbit: „La scaunul Cezarului Stau eu, și doar în fața lui, Urmează să fiu judecat. Căci, pe Iudei, eu – niciodat’ – Nu i-am nedreptățit, știi bine.
Ei au venit aici, iar eu, Urcat-am pe scaunul meu – Acela de judecător – Și-am stat în fața tuturor. Apoi, ostașilor, le-am spus Ca acest om să fie-adus.
Filip ajuns era, de-acum, Pe la Azot. Apoi, s-a dus Către Cezaria, și-a spus, În a sa cale, tuturor Noroadelor cetăților, Despre Hristos, necontenit, Și, Evanghelia, a vestit.
Căci trebuie ca toți – odată – La scaunul de judecată, Al lui Hristos, să ne-adunăm, Și-n fața Lui, să așteptăm Răsplata, bine meritată, Ce are să ne fie dată, Pentru tot binele-mplint, Sau pentru răul săvârșit, Pe vremea-n care ne găseam În trup și, pe pământ, trăiam.”
Iar voi – precum o dovediți – Pe cel sărac, îl înjosiți! Dar nu bogații sunt cei care, Vă asupresc, fără-ncetare? Și nu ei vă târăsc, pe voi, Pe la judecători, apoi?