Fapte 25:23 - Biblia în versuri 2014

²³ În zori, Agripa a venit, De Berenice, însoțit; Cu multă fală, a intrat, În locul pentru ascultat. Cu ei, și căpitani s-au dus, Și oamenii cei mai de sus, Aflați atuncea, în cetate. Când fost-au pregătite toate, Festus, soldaților, le-a spus Ca Pavel să fie adus.

Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

²³ Așadar, în ziua următoare, Agrippa și Berenice au venit cu mare fast și au intrat în sala de audieri împreună cu tribunii și cu oamenii de seamă ai cetății, iar Festus a poruncit să fie adus Pavel.

Biblia în Versiune Actualizată 2018

²³ A doua zi, Agripa și Berenice au venit în mod festiv la sala de audieri împreună cu comandanții militari și cu cei mai importanți oameni ai orașului. Festus a ordonat să fie adus și Pavel.

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

²³ Așadar, în ziua următoare, Agrípa și Bereníce au venit cu mare alai și au intrat în sala de audiențe, împreună cu tribunul și cu oamenii cei mai de vază ai cetății. Féstus a poruncit să fie adus Paul.

Română Noul Testament Interconfesional 2009

²³ Astfel, a doua zi, au venit Agripa şi Berenice, cu mare fast, şi au intrat în sala de judecată împreună cu comandanţii şi bărbaţii de frunte ai cetăţii, iar Festus a poruncit să fie adus Pavel.

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

²³ A doua zi deci, Agripa și Berenice au venit cu multă fală și au intrat în locul de ascultare împreună cu căpitanii și cu oamenii cei mai de frunte ai cetății. La porunca lui Festus, Pavel a fost adus acolo.

Fapte 25:23 Mawu Ofanana

Estera 1:4

Atuncea, a imperiului Strălucitoare bogăție – Precum și-ntreaga măreție A slavei sale minunate – Fost-au, cu fală, arătate, De împărat, supușilor; Astfel, văzut-au ochii lor, Toată imensa bogăție Și sclipitoarea măreție – Cum spun a cronicilor file – O sută și optzeci de zile.

Qohelet 1:2

Văd lipsă de înțelepciune – Totul e doar deșertăciune! E orice lucru, pieritor – Supus deșertăciunilor.

Isaia 14:11

În locuința morților, Tu vei avea, însoțitor, Nemărginita-ți strălucire Ce-mpodobea a ta mărire Și sunetul de alăute, Căci – așternuturi – ai făcute Din strat de viermi doar. Năpădit Vei fi de ei și-acoperit.

Isaia 5:14

De-aceea, împotriva lor, Și locuința morților Își va deschide a ei gură Și-și va lărgi, peste măsură, Gâtlejul, ca să se pogoare În ea, tot ce avea sub soare Sionul: a lui măreție, Neprețuita-i bogăție Și lumea sa gălăgioasă, Veselă, mândră și făloasă.

Езекиел 30:18

Când al Egiptului jug greu O să-l sfărâme brațul Meu, Peste Tahpanes, ziua mare O să se-ntunece în zare. Tahpanesul – și-a lui mândrie Născută din a lui tărie – De-un nor vor fi acoperite, Iar ale lui cetăți, robite.

Езекиел 32:12

Mulțimea ta are să cadă, În ale morții gheare, pradă, Lovită de sabia lor, Adică a vitejilor Aceia cari, mai cumpliți sânt, Printre toți cei de pe pământ. Ei se vădesc a fi cei care Vor nimici mândria mare Ce este a Egiptului, Precum și pe oamenii lui.

Езекиел 33:28

Întreaga țară o să fie Doar o întindere pustie. Tăria care o avea, Cu care mult se mai mândrea, Se va sfârși. Apoi la fel, Toți munții cei din Israel Au să ajungă pustiiți, Fiind de oameni ocoliți.

Езекиел 7:24

Popoarele cele mai rele, Am să le-aduc, fiindcă ele, În stăpânire, vor putea, Casele lor, ca să le ia. Mândria celor tari, voiesc – Acuma – să o stăvilesc. Locașurile lor – vădite Drept sfinte – fi-vor pângărite.

Daniel 4:30

Pe-acoperiș el s-a suit Și-n acest fel a glăsuit: „Dar Babilonu-acesta, oare, Nu e cetatea cea mai mare? Nu-i locul ce mi l-am dorit, Pe care mi l-a construit Puterea mea și bogăția, Ca să-mi slăvească măreția?”

Marcu 6:21

Însă, o zi tot a venit, Care, prilej, i-a oferit, De-a-și pune planu-n aplicare. Era o zi de sărbătoare, Căci împăratu-și celebra Aniversarea. El era Bine dispus, în ziua ‘ceea. Fruntașilor, din Galileea, Boierilor și celor cari Erau, ai oastei lui, mai mari, Un prânz le dete, fastuos.

Fapte 12:21

Astfel, solii norodului, Primiți au fost, de împărat. Acesta era așezat Pe scaunul împărătesc, Gătit cu straiul său domnesc.

Fapte 25:13

S-au scurs câteva zile-abia, Când iată că-n Cezaria, Agripa însuși a venit – Chiar împăratul – însoțit De Berenice. Amândoi, De bine, i-au urat apoi, Lui Festus. Împăratu-a stat

Fapte 26:30

Toți – împăratul, dregătorul, Cu Berenice și poporul Care acolo s-a aflat –

Fapte 9:15

„Fă ce ți-am zis, căci l-am adus Să-Mi fie vas. L-am ales Eu, Să ducă-apoi, Numele Meu, În fața împăraților, Precum și a Neamurilor. De-asemeni, îl va duce el, Și fiilor lui Israel.

1 Corinteni 7:31

Îl spun celor cari folosesc Această lume, căci doresc A fi, de parcă n-ar putea, Folos, din lume, a avea. Căci chipul lumii – fraților – E un chip lesne trecător.

Iacov 1:11

Când zorii zilei au venit, Iar soarele a răsărit, Căldura lui dogoritoare Usucă iarba: a ei floare Se va desprinde în tăcere Și-ntreaga-i frumusețe piere. Așa e și cu cel bogat: Cu iarba e asemănat Și se va ofili, astfel, În drumurile lui, și el.

1 Petru 1:24

Ca iarba, e orice făptură, Iar slava ei e pe măsură: Ca floarea ierbii se vădește. Dar iarba, toată, se-ofilește, Iar floarea, jos, are să-i cadă Și nimenea n-o s-o mai vadă.

1 Ioan 2:16

Cele ce-n lume se găsesc – Deci pofta pământească-a firii, A ochilor, sau a privirii Și lăudăroșenia care, Mereu, e pe-a vieții cărare – Nu izvorăsc din Tatăl Sfânt: Ci sunt lumești, de pe pământ.