Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 25:11 - Biblia în versuri 2014

11 Acum, de mă găsești, pe mine, Că am făcut vreo nedreptate – Sau vreo nelegiuire poate – Cari vrednice se dovedesc, De moarte, n-am să mă feresc. Dar dacă nu-i adevărat Nimic din ceea ce-ai aflat Din pâra lor, drept, tu nu ai, În ale lor mâini, să mă dai. De-aceea, cer ca, ne-apărat, De Cezar, să fiu judecat.”

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

11 Dacă am făcut vreun rău sau dacă am comis ceva pentru care merităm să fim pedepsiți cu moartea, nu încerc să scap de ea. Dar dacă nu este nimic adevărat cu privire la lucrurile de care mă acuză ei, nimeni nu mă poate preda lor! Fac apel la Cezar!

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

11 Dacă am comis vreo faptă care necesită pedeapsa cu moartea, eu nu vreau să mă sustrag unei asemenea decizii. Dar în același timp, dacă acuzațiile iudeilor nu sunt adevărate, nimeni nu are dreptul să mă predea lor. Vreau să fiu judecat chiar de către Cezar!”

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

11 Dacă totuși am făcut vreo nedreptate sau vreo faptă care să merite moartea, nu mă dau înapoi de la moarte. Dar dacă nimic din cele de care mă acuză aceștia [nu este adevărat], nimeni nu mă poate da pe mâna lor. Fac apel la Cézar”.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

11 Iar dacă am greşit şi am făcut ceva vrednic de moarte, nu mi-e teamă să mor; dar, dacă nu este adevărată nici una din acuzaţiile lor, nimeni nu mă poate preda lor. Fac apel la Cezar!”

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

11 Dacă am făcut vreo nedreptate sau vreo nelegiuire vrednică de moarte, nu mă dau în lături de la moarte, dar, dacă nu este nimic adevărat din lucrurile de care mă pârăsc ei, nimeni n-are dreptul să mă dea în mâinile lor. Cer să fiu judecat de Cezar.”

Onani mutuwo Koperani




Fapte 25:11
17 Mawu Ofanana  

A mieilor mei – de văzută A fost mâna mea, ridicată, Lovind pe cel orfan vreodată – Pentru că tare mă simțeam Fiindcă sprijinit eram De cei mai mari judecători –


După aceea, Ieremia Mai zise către Zedechia: „Oare cu ce-am păcătuit În fața ta? Cu ce-am greșit, În fața slujitorilor Și-n fața-ntregului popor, Așa încât voi m-ați luat Și-n temniță m-ați aruncat?


„Deci, după ce, bătuți, am fost”– Le zise Pavel – „fără rost Și fără să fim judecați, În temniță, am fost băgați, Acuma, iată, am ajuns Să ne dea drumul, pe ascuns! Dar noi suntem romani, măi frate, Și-n felu-acesta, nu se poate! Să vină dregători-acei, Și-afară, să ne scoată ei!”


Să-nceapă vorba, ar fi vrut Pavel, atunci, dar n-a putut, Căci Galion a cuvântat: „Iudei, eu v-aș fi ascultat, Cu cuviință, de cumva, Ar fi fost vorba de ceva Blestemăție, sau – știu eu? – Vreo faptă rea, sau lucru greu.


Când vru să-l lege, un ostaș, Pavel a zis, către sutaș: „Să-l bateți, vă e-ngăduit – Deși nu este osândit – Pe un Roman?” La vorba lui,


Adânc, în ochi și i-a vorbit: „La scaunul Cezarului Stau eu, și doar în fața lui, Urmează să fiu judecat. Căci, pe Iudei, eu – niciodat’ – Nu i-am nedreptățit, știi bine.


Festus, după ce-a chibzuit, Cu ai săi sfetnici, a vorbit: „De Cezar fi-vei judecat; Lui îi vei fi înfățișat.”


Dar Pavel n-a încuviințat, Vrând a supune cazul lui, Voinței împăratului. De-aceea, eu am poruncit, Închis să fie și păzit, Până când voi putea să fac Așa cum este al său plac, Și să-l trimit, Cezarului.”


Însă, așa cum am mai zis, Omul acest n-a săvârșit Nimic, pentru-a fi osândit La moarte. Deci, l-am ascultat, Când mi-a cerut ca, judecat, A fi-n fața Cezarului. Am aprobat, dorința lui Și, la Cezar, am să-l trimit.


Apoi, Agripa i-a vorbit, Lui Festus, astfel: „Negreșit, Omul acest ar fi putut Fi liber, de n-ar fi cerut, Ca în fața Cezarului, Să judecăm, cauza lui.”


Iudeii s-au împotrivit Și, astfel, eu am fost silit, Să cer a fi înfățișat Cezarului, ca judecat, Să fiu, de el. Dar eu nu am Nici un gând rău pentru-al meu neam.


Acești Iudei – precum am zis – Pe Domnul nostru, L-au ucis, Și pe proroci. Necontenit, Apoi, pe noi, ne-au prigonit. Acuma, nouă – tuturor – Vrăjmași ne sunt ei, fraților. Prin tot ceea ce fac, mereu, Nu-i sunt plăcuți, lui Dumnezeu,


„Iată că Domnul, Dumnezeu – A tot puternicul, mereu – Și-a lui Israel seminție, Lucrul acesta, bine-l știe! Dacă acum, din răzvrătire, Sau poate din păcătuire Față de Domnul, am făcut Altarul pe cari l-ați văzut – Și dacă noi avem vreo vină – Atuncea El să nu ne vină, În astă zi, în ajutor, Aici, în fața fraților.


David, în sinea lui, și-a zis: „Cred că-ntr-o zi voi fi ucis, De Saul. Astfel, cel mai bine Poate să fie pentru mine, În țara Filistenilor, Pentru că doar în țara lor, Saul n-o să mă urmărească Și n-o să mă mai hăituiască Prin al lui Israel ținut. Ce-mi mai rămâne de făcut? Să plec la Filisteni și-astfel, Mă va lăsa în pace, el, Căci n-am să-i mai apar în față Și voi putea scăpa cu viață.”


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa