Biblia Todo Logo
Baibulo la pa intaneti

- Zotsatsa -




Fapte 22:5 - Biblia în versuri 2014

5 Marele preot, fraților, Și al bătrânilor sobor, Martori îmi sunt, căci ei mi-au dat Scrisori, cu care am plecat, Către Damasc, s-aduc legați, Atât femei cât și bărbați, Aicea – la Ierusalim – Unde urma să-i pedepsim.

Onani mutuwo Koperani


Mabaibulo enanso

Noua Traducere Românească

5 după cum îmi sunt martori atât marele preot, cât și tot Sfatul Bătrânilor. De la ei am primit scrisori pentru frații din Damasc, ca să merg și să-i aduc legați la Ierusalim chiar și pe cei de acolo, ca să fie pedepsiți.

Onani mutuwo Koperani

Biblia în Versiune Actualizată 2018

5 marele preot și bătrânii noștri conducători vă pot confirma acest lucru. Luasem aprobare scrisă de la ei ca să îi pot aresta pe frații din Damasc și apoi să îi duc legați la Ierusalim, unde urma să fie pedepsiți.

Onani mutuwo Koperani

Versiunea Biblia Romano-Catolică 2020

5 așa cum dă mărturie și marele preot și sfatul bătrânilor de la care am primit scrisori către frații din Damásc. Mergeam ca să-i aduc legați pe cei de acolo la Ierusalím, ca să fie pedepsiți.

Onani mutuwo Koperani

Română Noul Testament Interconfesional 2009

5 marele preot şi toată adunarea bătrânilor pot să dea mărturie! Am luat de la ei scrisori către fraţii din Damasc, ca să merg şi să îi aduc pe ucenicii de acolo, legaţi la Ierusalim, să fie pedepsiţi.

Onani mutuwo Koperani

Biblia sau Sfânta Scriptură cu Trimiteri 1924 Dumitru Cornilescu

5 marele preot și tot soborul bătrânilor îmi sunt martori. Am luat chiar și scrisori de la ei către frații din Damasc, unde m-am dus să aduc legați la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiți.

Onani mutuwo Koperani




Fapte 22:5
21 Mawu Ofanana  

De ziuă, când s-a luminat, S-au adunat să țină sfat, În grabă, preoții cei mari, Precum și ai lor cărturari. Ei porunciră, ca Iisus, Să fie, în Sobor, adus.


Petru se ridică-n picioare, Privi întreaga adunare – O sută douăzeci de frați Erau, acolo, adunați – Iar apoi, zise: „Fraților,


Deci, fraților – care, de neam, Sunteți din fiii lui Avram – Precum și voi care, mereu, Teamă aveți, de Dumnezeu, Am să vă dau, acum, o veste: Cuvântul mântuiri-aceste, Vouă v-a fost trimis! Noi știm


Cât despre David, cum se știe, Să-mi fie dar îngăduit, Ca să vă spun că a murit Și că se află îngropat. Mormântul lui e așezat, Aici, la noi, în acest loc.


„Stați și-ascultați dar, fraților, Precum și voi, părinților Prezenți aici, cuvântul care, Am să-l rostesc, în apărare!”


Țintă, privit-a, spre Sobor Pavel și zise: „Fraților! În fața Domnului, mereu, Până în ziua asta, eu Am viețuit, neîncetat, Păstrându-mi cugetul curat…”


Pavel, apoi, ca unul care Știa cum că, în adunare, O parte erau Saduchei, Iar altă parte Farisei, Strigă deodată-n plin Sobor: „Eu, Fariseu sunt, fraților!” Deci, ascultați ce vă spun eu, Care sunt fiu de Fariseu! Din pricina nădejdii mele, Mi se trag mie-aceste rele. Nădejdea noastră, fraților, E-n învierea morților. Eu, pentru ea, ajuns-am, iată, Ca să fiu dat în judecată.”


Tot împotriva lui Iisus Și-al Numelui Său. Chiar m-am dus, Pân’ la Ierusalim. Îndat’, Pe mulți sfinți, i-am întemnițat, Căci preoții cei mai de seamă Mi-au dat puterea. Fără teamă, Eu, votul, mi l-am dăruit, La moarte, când i-au osândit.


I-am pedepsit, adesea, eu, În sinagogi, voind mereu Să-i fac pe-aceștia să hulească, Iar în pornirea-mi nebunească, Am prigonit pe orișicine, Chiar și-n cetățile străine.


Cu gându-acesta, am pornit Către Damasc, căci întărit, Am fost, de preoți – cum se cere – Cu învoire și putere.


Trei zile, numai, au trecut, Iar apoi Pavel le-a cerut, Mai marilor Iudeilor, La el, să vină. „Fraților” – Le zise, când s-au adunat – „Deși eu sunt nevinovat, Căci împotriva nimănui – Adică a norodului, Precum și a părinților, Sau a oricărui din popor – Nimica rău, n-am săvârșit, Dar totuși – cum ați auzit – În temniță, am fost băgat, Chiar la Ierusalim, și dat, În mâinile Romanilor.


Ei au răspuns: „Noi n-am primit Scrisori și nimeni n-a venit, Din țara noastră – din Iudeea – Ca să aflăm ceva. De-aceea, Nimic rău, nu am auzit – De tine – că s-ar fi vorbit.


Eu sunt convins că n-ați știut, Că tot ceea ce ați făcut, Ați săvârșit din neștiință; Precum tot fără cunoștință, Mai marii voștri au muncit.


În zori, bătrâni și cărturari – Precum și capii cei mai mari Ai gloatelor – se sfătuiră Și, spre Ierusalim, porniră. Acolo, ei s-au adunat Și-au hotărât a ține sfat.


Norodului.” Ei au plecat Și-n zorii zilei au intrat În Templu, începând să-nvețe Poporul și să dea povețe. Pe ne-așteptate, a venit Marele preot, însoțit De toți bătrânii. Imediat, Soborul, el a adunat Și-a pus aprozi ca să se ducă, La temniță, și să-i aducă,


Cum că, aici, este venit, Fiind, de preoți, întărit Ca să lucreze, fără teamă, Legând pe toți cei care cheamă Numele Tău.” Domnul i-a spus:


Ați auzit, cu-adevărat, De felu-n care m-am purtat Eu, altă dată, când urmam Religia ce o aveam, Adică a Iudeilor. Voi știți, prea bine, fraților, Precum că, prigonit-am eu, Biserica lui Dumnezeu, Făcând prăpăd, neîncetat.


În ce privește râvna mea, Mărturisesc dar, despre ea, Că fost-am un prigonitor, Pentru Biserici, fraților. Despre a mea neprihănire, Dată de Lege, s-aveți știre, Că nu am nici o meteahană, Pentru că sunt, fără prihană.


Nepăsător, tu nu te ține, De darul ce-i aflat în tine Și care, dat îți este ție – După cum știi – prin prorocie, Când a prezbiterilor ceată, Stând laolaltă adunată, A socotit că este bine Să-și pună mâinile, pe tine.


Titsatireni:

Zotsatsa


Zotsatsa